11 august 2010

Un agent al U.E. plantat la Banca Naţională a României !


Bine că nu a ajuns Lucian Croitoru premier. 

Agent al UE ? Pâi, cum altfel îl poţi califica pe unul care declară aşa ceva:

"Orizontul 2015 pentru aderarea la euro trebuie menţinut. Că nu va fi poate în 2015 ci 2016, e posibil. Important e să ne asumăm un obiectiv şi mai ales, să dovedim sustenabilitate în privinţa condiţiilor de intrare".

“Trebuie să gândim bine. O intrare în zona euro, nepregătiţi fiind, poate fi foarte periculoasă luând în calcul evoluţiile unor state care au procedat în asemenea manieră. Obiectivul aderării trebuie să fie  temeinic pregătit pentru că el introduce şi o anumită coeziune politică destul de precară în România acum. Despre aderare trebuie să se vorbească, să se spună care sunt eforturile care se fac în aceasta direcţie”.

Isărescu e mai precaut:  “Aşa cum ţinta intrării României în Uniunea Europeană din 2007 a fost un catalizator, ţinta adoptării euro în 2015 poate fi un catalizator pentru coerenţa politicilor. Dacă evoluţiile duc clar spre altceva şi ţinta nu mai este credibilă va fi rediscutată”. Să vedem ce idei va avea după ce va participa la întrunirea din toamnă de la Bucureşti a Comisiei Trilaterale.

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Inghet numai cand ma gandesc ce lupta urmeaza.
Sper sa ne-ajute Dumnezeu si sa razbeasca Basescu: ne mai gandim, mai analizam, daca e bine pentru noi, etc, etc.
Sper so tina toto asa.
In rest,urmeaza sa-si dea toti arama pe fata ...

Riddick spunea...

Am bănuit eu că e ceva necurat cu pişpirache ăsta, de asnul trecut.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: