18 octombrie 2019

Pe teren


Marian Motocu, protest în faţa sediului S"R"I. Alte clipuri cu acţiunea, aici şi aici.


3 comentarii :

conumishu spunea...

Nu, e o chestie forțată. Contraproductivă garantat, dacă te contrazici la distanță de cîteva fraze. M-a încercat pînă și un sentiment de autocompătimire, am avut acuta senzație, la un moment dat, că geamurile deschise ale clădirii sereiste și cu olteanul nostru răgușit își bat joc de mine... fără perdea.

Cel mai mult m-a întristat, fără să constituie o mare surpriză, felul în care securiștii contracarează un mesaj corect, cel în care li se aduce aminte că sunt, mulți dintre ei, potențiale victime și actuale unelte mai puțin privilegiate decît li se pare. De fapt, nu felul, insăși ideea e împinsă spre derizoriu, cu toate că e valabilă și rămîne, cumva, una dintre puținele căi prin care s-ar obține ceva fără distrugerea totală. Dacă e doar comanda șefilor sau aderă majoritatea la iluzia omnipotenței sistemului, nu știu, dar mă roade bănuiala că avem deja servicii filtrate integral, cu "oameni noi" în număr mult prea mare - cu toată contradicția logică dintre presupusul nivel de inteligență ridicat și ochelarii de cal ideolgici.

Riddick spunea...

Da, şi eu cred că s-a trecut de "point of no return" * in chestiunea "serviciilor" şi "forţelor". Citeam prin vară (la France Saker?) ceva despre Gillets Jaunes şi Jandarmeria Franceză - ăia de la jandarmerie sunt foarte bine plătiţi şi nu "fraternizează", de fapt se consideră o castă superioară. "Cu Stăpânirea jusqu'au bout."

Lumea e reticentă la acţiuni stradale, d-apoi la "alte" acţiuni...

* termenul vine din aviaţie, pe pistă e marcat punctul de la care nu se mai poate anula decolarea, cu avionul deja "at full throttle" (cu motoarele în plin) care ar ieşi de pe pistă şi deci e obligat să decoleze "cu altele văzând mai încolo ce-i de făcut"

Riddick spunea...

Nu va exista "convingere", va fi care pe care când Ziua va veni. Că aşa va fi, să nu ne amăgim.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: