10 noiembrie 2017

Uite că trebuie să fiu de acord - de data asta - cu Dan Alexe


Cu deconstructivistul CPLM Dan Alexe, mai exact...

https://www.facebook.com/dom.pernety/posts/1515429881879818

După cum vedem, Reţeaua Soros (din care Alexe face parte) acoperă şi varianta republicană.

Commenturi la postare:


Stefan Radu Asa o sa zicem si de tine cand vei crapa, betivule. Ce-o sa ne faci?

Îmi placeVezi mai multe reacţii
Răspunde
6
8 ore
Administrează
Dan Alexe Vă dau muie de dincolo. Prin rondele de heruvimi.

Îmi placeVezi mai multe reacţii
Răspunde
7 ore
Administrează
Stefan Radu Dan Alexe Sau de impielitati. Mai degraba.

Îmi placeVezi mai multe reacţii
Răspunde7 ore
Administrează
Dan Alexe Dracii nu țin la băutură, sunt prea onești. Ăia cu buci rozalii și aripioare sunt mai perfizi.

Îmi placeVezi mai multe reacţii
Răspunde
7 ore
Administrează
Razvan C. Popa Iar muie? O bere n-ai da si tu. Un adevarat scriitor: betiv, fustangiu, zgarcit si cu foamea-n mate.

Îmi placeVezi mai multe reacţii
Răspunde
5
7 ore
Administrează
Razvan C. Popa Vorba aia: it takes one to know one :)))

Îmi placeVezi mai multe reacţii
Răspunde
1
7 ore

2 comentarii :

Gabriel spunea...

Mihai a jucat un rol pozitiv în istoria României, măcar prin faptul că mulți dintre noi existăm azi pentru că a prevenit transformarea întregii țări în câmp de luptă.

Riddick spunea...

Ungaria n-a schimbat alianţele, şi totuşi mai există. Dar într-adevăr, dispariţia mai multor inşi atunci ar fi dus la "inexistenţa" unora dintre noi, acum ("tăierea" arborelui genealogic). Mă uitam recent la un documentar TV, vorbea despre Marea Ciumă din Europa din sec. XIV, că ar fi omorât 3/4 din populaţie. Cum ar fi evoluat Europa şi lumea fără aşa ceva? Cred că ne-a întârziat cu cel puţin 100, dacă nu chiar cu 200 de ani. Totuşi cred că a exagerat cu 3/4, probabil se referea la o cifră cumulată pe un interval mai mare (unii mureau, alţii se năşteau, "şeptelul" rămânea mai aproape de 100% decât de 25%).


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Adrian Cioroianu, 2009 ("Şi totuşi, Europa unită există – deşi nu toţi europenii votează"): Într-o Uniune Europeană ce întârzie să-şi legifereze unitatea (din moment ce Tratatul de la Lisabona nu este ratificat de toate statele membre), într-o Uniune care nu are încă o politică externă comună şi nici o politică de securitate energetică (vezi diferenţele mari dintre state comunitare precum Italia, Germania, România sau Lituania în privinţa relaţiilor lor cu Rusia, de exemplu), într-o Uniune al cărui „euro-parlament” de la Bruxelles & Strasbourg nu prea se ştie cu ce se ocupă, lipsa unui entuziasm comunitar nu poate surprinde. În anul 2007, cu ocazia unei vizite a lui H.G. Pöttering (preşedintele Parlamentului European) în România, în numele MAE român am organizat un prânz în onoarea oaspetelui – la care au fost invitaţi mulţi dintre politicienii exponenţiali ai tuturor partidelor noastre parlamentare. Cu toţii i-am povestit dlui Pöttering cât de unanimă a fost dorinţa românilor de a adera la Uniune şi cât de mult ne-am bucurat, de la mic la mare. Zâmbind, acesta ne-a spus că nu e convins că această unanimitate ar trebui să ne entuziasmeze – cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate garanta cât de reală era ea. Date fiind problemele ce or să apară în procesul de integrare, poate ar fi fost mai bine să ştiţi mai precis cine crede într-adevăr în Uniune şi cine nu – a spus, în rezumat, invitatul nostru. Şi cred că acest raţionament era corect. Poate o să-l înţelegem mai bine în următorii ani, în care e foarte posibil să apară şi la noi curente (politice sau intelectuale) care să pună problema în termeni mai tranşanţi: ce aduce Uniunea Europeană unui stat ca România? Beneficiile sunt mai mari decât constrângerile? Avantajele sunt superioare concesiilor? Personal, cred că răspunsul la astfel de întrebări este cert pozitiv. Dar nu exclud eventualitatea ca unii români să nu vadă lucrurile astfel – şi, mă tem, numărul lor va fi, în următorul deceniu, în creştere".

Postări populare (nu P.P.E. !):