_ _ _ _ Arhivă:

Se dau tot mai multe semnale: "România nu scapă" (de război).
Cele din alt-media, mult mai explicite.
Dar... poate România scapă prin război.
Că de vreo câteva decenii nu-i capabilă să scape în vreun alt mod.
 
 

Maratonul reinformării,

mobilizarea generală

împotriva globaliştilor.

“Principiul esenţial al prezentei metaideologii europene este post-democraţia, cu instituţii supranaţionale în locul vechilor instituţii democratice ale unui stat-naţiune bine definit şi suveran, promovarea tuturor “isme”- lor posibile, cum ar fi: multiculturalismul, feminismul, ecologismul, homosexualismul, ONG-ismul, politicile apolitice şi neîncrederea în ordinea spontană a lucrurilor.

Europeiştii cred într-o societate umană structurată pe verticală şi ierarhizată. Ei doresc să proiecteze, să planifice, să reglementeze şi să-i administreze pe ceilalţi, pentru că numai ei ştiu ce este bine. Ei cred că proiectul făcut dinainte este întotdeauna mai bun decât un rezultat neprevăzut al interacţiunilor dintre cetăţenii liberi. Conform acestei ideologii, piaţa este în primul rând anarhie şi guvernul este aici pentru a o corecta.”


"Ce este europeismul ?"

"Apărarea democraţiei împotriva democraţiei liberale"

Václav Klaus












Urmăriţi prin e-mail


27 iunie 2014

"Cine este Jean-Claude Juncker ?"



Mistrețul cu colții maro (click to zoom)
# iunie 27, 2014
Etichete: , , , , , , ,

Un comentariu :

Riddick spunea...



Particularly Close to Germany

Kohl's Protégé

According to both his own admissions and the views of his detractors, Jean-Claude Juncker has, from the very beginning, been - both personally as well as politically - Germany's close ally. "I have always felt particularly close to Germany - since my earliest youth," he said in November 2013. "That has remained so, and even, in fact, grown stronger." Juncker traces this affinity back to the fact that his father, who served in the German Wehrmacht during the Second World War, had raised him to be "pro-German." That had been "one of his life accomplishments." "Not everyone could achieve that after the Second World War."[1] Politically, the EU Commission's president-elect is considered to have been former German Chancellor Helmut Kohl's protégé. In the 1980s, the Prime Minister of Luxemburg, Jacques Santer, "introduced" his employee, Juncker, "to European politics," according to a critical retrospection on his political biography. Kohl then transformed him "into a European political authority." "I owe my influence in Europe to him," Juncker admitted in October 2012.[2] Already in 1988 - at the unusually early age of 33 - Juncker was awarded Germany's "Federal Cross of Merit". "You have more than lived up to the hopes placed in you in 1988," praised Chancellor Angela Merkel, November 8, 2013, as she awarded him the second highest national award - the "Grand Cross of the Order of Merit".

http://riddick2.blogspot.ro/2014/07/particularly-close-to-germany.html

7/12/2014

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO
Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: