27 iunie 2014

"Cine este Jean-Claude Juncker ?"





Mistrețul cu colții maro (click to zoom)

Un comentariu :

Riddick spunea...



Particularly Close to Germany

Kohl's Protégé

According to both his own admissions and the views of his detractors, Jean-Claude Juncker has, from the very beginning, been - both personally as well as politically - Germany's close ally. "I have always felt particularly close to Germany - since my earliest youth," he said in November 2013. "That has remained so, and even, in fact, grown stronger." Juncker traces this affinity back to the fact that his father, who served in the German Wehrmacht during the Second World War, had raised him to be "pro-German." That had been "one of his life accomplishments." "Not everyone could achieve that after the Second World War."[1] Politically, the EU Commission's president-elect is considered to have been former German Chancellor Helmut Kohl's protégé. In the 1980s, the Prime Minister of Luxemburg, Jacques Santer, "introduced" his employee, Juncker, "to European politics," according to a critical retrospection on his political biography. Kohl then transformed him "into a European political authority." "I owe my influence in Europe to him," Juncker admitted in October 2012.[2] Already in 1988 - at the unusually early age of 33 - Juncker was awarded Germany's "Federal Cross of Merit". "You have more than lived up to the hopes placed in you in 1988," praised Chancellor Angela Merkel, November 8, 2013, as she awarded him the second highest national award - the "Grand Cross of the Order of Merit".

http://riddick2.blogspot.ro/2014/07/particularly-close-to-germany.html


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):