23 mai 2014

De-a valma

"Iartă-mă, zic; înțeleg să combați pe haimanale, dar să susții că sunt ale mele..."
I.L. Caragiale - Atmosferă încărcată
Este adevărat că extrema dreaptă europeană face cu ochiul spre Moscova (cel mai vizibil, Front National din Franţa şi Jobbik din Ungaria). Dar socialiştii francezi sunt cei care declară că vor livra navele de asalt Mistral către Rusia. E drept, contractul l-a semnat "dreapta" populară a lui Sarkozy. Dacă vor fi integrate în Flota Mării Negre (cum s-a afirmat iniţial), cam cu ce adversari s-ar lupta ele, la o adică ? Sunt trei riverani NATO la Marea Neagră, plus căţeii UE-NATO Georgia şi Ucraina (Ucraina nu se ştie cât timp va mai avea ieşire la mare; tot din cauza UE-NATO, care i-au servit pretextul lui Ivan).

Establişmentul a intrat în panică şi trage împrăştiat, lovind de-a valma şi-n extrema dreaptă, şi-n eurosceptici, şi în stânga, şi în conservatori (atacul la Orban din Ungaria, iniţiat de stânga, este preluat de "centru-dreapta"; atenţie: Jobbik este în opoziţie, nu este aliatul lui Orban).

Trompetele pleşo-tismăniste aflate în serviciul eurobăsismului "combat": dacă eşti eurosceptic, dacă nu înghiţi minciuna oficială cum că la Kiev ar fi fost "o revoluţie spontană" - gata, eşti omul ruşilor ! ("Despre alegerile europarlamentare și coloana a 5-a rusească în Uniunea Europeană"). Însăşi termenul de "coloana a 5-a" este preluat de la propaganda comunistă, ca negativ - termenul desemna forţele patriotice (franchiste) din Madridul controlat de comunişti şi care era asediat de trupele lui Franco (care avansau cu patru coloane), apare prima dată într-o declaraţie a generalului naţionalist Emilio Mola.


Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: