02 aprilie 2014

Care este „Romanian dream”?!



Articol de Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

A produs iniţial o oarecare rumoare numirea dnei Ioana Petrescu în funcţia de ministru al finanţelor. Prin cartea de vizită a domniei sale, numirea avea toate datele în acest sens. Domnia sa are un titlu al unei universităţi de prestigiu şi renume din SUA, ţară transformată de mulţi de prin România într-un fel de mântuitor şi care nici nu scapă prilejuri de a se da mântuitor.

Din comentariile şi articolele domniei sale, reţin – şi dacă nu este aşa este vina mea! – că dna Petrescu împărtăşeşte clişeele de tipul „bad boy – good boy” propovăduite în centrele de putere transatlantice cu privire la relaţia stat-sector privat, clişee care, vede oricine, nu sunt câtuşi de puţin aplicate la faţa locului, dar pentru implementarea cărora la periferii se fac presiuni uriaşe, cu unicul scop ca expansiunea transnaţionalelor din centru să nu întâmpine acolo vreo împotrivire, ce nu ar putea veni decât de la stat, căci sectorul privat autohton n-are practic vreo putinţă. Ce şanse poţi acorda vreunei ţări de la periferie – în cazul în speţă România – privită printr-o asemenea cheie?! Cam nicio şansă! În mod obiectiv, fără un stat puternic, din păcate exclus din ecuaţie, o ţară de la periferie n-are cum să se apere. Să mai şi construiască ceva este înafara oricărei discuţii! Ce misiune mai poate avea în condiţiile respective un ministru de finanţe într-o ţară de la periferie? Dna Petrescu spune că şi-a realizat „American dream” şi se întreabă retoric de ce nu ar exista şi un vis românesc?! Care ar putea fi acesta?!

Să creadă dna Petrescu în virtuţiile unei fiscalităţi tămăduitoare? Din păcate, nu ne spune care ar fi aceasta şi pare să reducă totul la combaterea evaziunii fiscale, fără vreo schimbare a filozofiei de impunere. O asemenea alegere ar trebui explicată. Privită doar în cheia amintită, evaziunea fiscală lasă bani la dispoziţia „băieţilor buni” (privaţii) şi îi ia de la gura „băiatului rău” (statul cel neperformant şi trăitor pe seama privaţilor). Atunci de ce să mai fie combătută?! Oricum, văzând concret despre ce are de gând dna Petrescu, se constată că domnia sa cam rezumă combaterea evaziunii fiscale la limitarea plăţilor în numerar. Dacă nu ar fi un cadou pentru bănci, demersul ar putea fi cotat drept pur şi simplu pueril, căci s-ar căuta combaterea furtului la saci cu strângerea firimiturilor. Nu are dna Petrescu oare cunoştinţă de datele şi analizele ministerului pe care-l conduce şi care arată clar unde se produce grosul evaziunii fiscale şi anume în nefiscalizarea profiturilor „băieţilor buni”?! Se impozitează doar 21% din profiturile obţinute în economie (aproape 80% fiind ascunse sau pur şi simplu transferate în străinătate înainte de impozitare de către cel mai bun dintre „băieţii buni”, respectiv capitalul străin), rata efectivă de impunere a profitului nefiind cea oficială de 16%, ci una doar de 3,8%! Si să mai dăm încă un cadou băncilor?! Nu ne iau destul aceste bănci – practic toate străine – fără să dea măcar ceva ţării din Europa în care capitalul extrage cel mai mult din PIB şi munca cel mai puţin?!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Mirel Axinte ("Bleen"), 2016: "A vorbi despre o Uniune a națiunilor e absurd atâta timp cât Uniunea în sine e o reacție împotriva națiunilor. Est-europenii au văzut aderarea la UE ca o ocazie pentru afirmarea națională, după 50 de ani de bocanc rus. Sunt națiuni tinere și întârziate, nedezvoltate, care nu și-au dus copilăria național-acneică până la capăt. De națiuni nu mai poate fi vorba în UE. Națiunea e un onanism sinucigaș și păgubos. Fuse și se duse. Da, noi, esticii, suntem neterminați național dar asta e, timpul nu stă în loc pentru noi. Nu ne-am exersat suficient statalitatea și națiunea dar nu ne mai putem întoarce în secolul XIX.
Singura șansă a UE e transformarea în federaţie.
E nevoie de federație din două motive:
1) Guvernările statelor, indiferent de ce grupări s-ar afla la putere, nu pot influența sau bloca politicile federale. Indiferent ce țăcăniți ajung la putere în unele state componente, UE și politicile federale nu sunt afectate.
2) Statele membre nu pot părăsi uniunea și nu se pot juca de-a șantajul.
Cum se vor împăca etniile, națiunile, într-o astfel de construcție federativă?
Cum se vor aglutina?
Imigrația din afara Europei și migrația în interiorul Europei. Ăsta e răspunsul. Marile centre urbane nu mai au identitate națională și acest trend se va extinde. Dinamica socială și economicătransformă identitatea națională în identitate europeană."


Mirel Axinte ("Bleen"), 2017: "Orice acțiune de subminare a suveranității naționale pentru occidentalizarea României e o acțiune benefică. Obiectivul final și idealul nostru ar trebui să fie topirea statalității românești într-un stat (federal/confederal) european-occidental. De fapt, nu ar trebui să fie, chiar ăsta e."

Postări populare (nu P.P.E. !):