02 aprilie 2014

Care este „Romanian dream”?!



Articol de Ilie Şerbănescu (Jurnalul Naţional):

A produs iniţial o oarecare rumoare numirea dnei Ioana Petrescu în funcţia de ministru al finanţelor. Prin cartea de vizită a domniei sale, numirea avea toate datele în acest sens. Domnia sa are un titlu al unei universităţi de prestigiu şi renume din SUA, ţară transformată de mulţi de prin România într-un fel de mântuitor şi care nici nu scapă prilejuri de a se da mântuitor.

Din comentariile şi articolele domniei sale, reţin – şi dacă nu este aşa este vina mea! – că dna Petrescu împărtăşeşte clişeele de tipul „bad boy – good boy” propovăduite în centrele de putere transatlantice cu privire la relaţia stat-sector privat, clişee care, vede oricine, nu sunt câtuşi de puţin aplicate la faţa locului, dar pentru implementarea cărora la periferii se fac presiuni uriaşe, cu unicul scop ca expansiunea transnaţionalelor din centru să nu întâmpine acolo vreo împotrivire, ce nu ar putea veni decât de la stat, căci sectorul privat autohton n-are practic vreo putinţă. Ce şanse poţi acorda vreunei ţări de la periferie – în cazul în speţă România – privită printr-o asemenea cheie?! Cam nicio şansă! În mod obiectiv, fără un stat puternic, din păcate exclus din ecuaţie, o ţară de la periferie n-are cum să se apere. Să mai şi construiască ceva este înafara oricărei discuţii! Ce misiune mai poate avea în condiţiile respective un ministru de finanţe într-o ţară de la periferie? Dna Petrescu spune că şi-a realizat „American dream” şi se întreabă retoric de ce nu ar exista şi un vis românesc?! Care ar putea fi acesta?!

Să creadă dna Petrescu în virtuţiile unei fiscalităţi tămăduitoare? Din păcate, nu ne spune care ar fi aceasta şi pare să reducă totul la combaterea evaziunii fiscale, fără vreo schimbare a filozofiei de impunere. O asemenea alegere ar trebui explicată. Privită doar în cheia amintită, evaziunea fiscală lasă bani la dispoziţia „băieţilor buni” (privaţii) şi îi ia de la gura „băiatului rău” (statul cel neperformant şi trăitor pe seama privaţilor). Atunci de ce să mai fie combătută?! Oricum, văzând concret despre ce are de gând dna Petrescu, se constată că domnia sa cam rezumă combaterea evaziunii fiscale la limitarea plăţilor în numerar. Dacă nu ar fi un cadou pentru bănci, demersul ar putea fi cotat drept pur şi simplu pueril, căci s-ar căuta combaterea furtului la saci cu strângerea firimiturilor. Nu are dna Petrescu oare cunoştinţă de datele şi analizele ministerului pe care-l conduce şi care arată clar unde se produce grosul evaziunii fiscale şi anume în nefiscalizarea profiturilor „băieţilor buni”?! Se impozitează doar 21% din profiturile obţinute în economie (aproape 80% fiind ascunse sau pur şi simplu transferate în străinătate înainte de impozitare de către cel mai bun dintre „băieţii buni”, respectiv capitalul străin), rata efectivă de impunere a profitului nefiind cea oficială de 16%, ci una doar de 3,8%! Si să mai dăm încă un cadou băncilor?! Nu ne iau destul aceste bănci – practic toate străine – fără să dea măcar ceva ţării din Europa în care capitalul extrage cel mai mult din PIB şi munca cel mai puţin?!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Lucian Boia, 2002: "Problema noastră este că avem o mitologie istorică defazată în raport cu mitologia europeană. Se construiește o întreagă mitologie istorică europeană. Ieșim încetul cu încetul din faza națiunilor. Intrăm în faza construcției europene. Se poate vorbi, de pe acum, cum construcțiile istorice și discursurile istorice se adaptează la ceea ce se dorește să fie Europa. Asistăm la un dublu joc. Pe de o parte, sigur e integrarea europeană, față de care ne arătăm și suntem într-un fel atașați. Pe de altă parte, însă, auzim un discurs naționalist de toată frumusețea în materie de istorie, care nu se lipește de proiectul nostru de integrare europeană. Ăsta este dublul discurs. Astfel, un istoric foarte oficial cum este profesorul Scurtu scria, în ziarul Adevărul, că istoria românilor trebuie să revină la ceea ce este ea cu adevărat, să aibă patru piloni: vechimea, unitatea, continuitatea și independența. Poate că acestea sunt, nu spun că nu, dar sunt exact cei invocați în anii lui Ceaușescu. Ceea ce am constatat totuși în aceasta înșiruire este că lipsește orice referire la Europa. Toate sunt mituri naționale. Independența este iarăși un mit al sec. al XIX-lea. În Evul Mediu nu exista conceptul de independență, iar astăzi, mă întreb, de ce trebuie insistat chiar atât de tare pe independență când independența este ceva ce, încetul cu încetul, se pierde și nu numai în cazul românilor. Și Germania și Franta își pierd independența, nu mai au nici măcar monedă națională. Dacă facem construcția europeană, nu cred că mitologia independenței este prima care trebuie pusă înainte. Construcția europeană e inevitabilă, sigur, păstrându-ne ceea ce avem de păstrat, trăsăturile noastre naționale și atâtea alte lucruri. În contextul european nu se mai poate vorbi de o independență în sensul național, în sensul forte al termenului care corespunde epocii națiunilor, epocii statelor naționale".

Postări populare (nu P.P.E. !):