09 decembrie 2013

UE transformă Rusia în apărător al suveranității naționale

„Ei pot să opună poziţiei Bruxelles-ului legislaţiile naţionale, care nu se subordonează în întregime Comisiei Europene. În afară de asta, unele ţări nu fac parte din UE, de exemplu, Serbia. În plus, trebuie să înţelegem că pe fundalul situaţiei economice dificile construirea conductei South Stream înseamnă locuri de muncă. Iar tranzitul gazului înseamnă resurse energetice ieftine şi creştere economică. Va fi greu să se explice alegătorilor de ce în condiţii de şomaj ridicat ţările trebuie să refuze proiecte industriale de perspectivă”.

Vocea Rusiei:

Comisia Europeană cere revizuirea acordurilor bilaterale pentru South Stream

Comisia Europeană a început un nou atac împotriva conductei South Stream, care urmează să livreze în Europa gaze ruseşti. Bruxelles-ul cere, de fapt, renegocierea de la zero a acordurilor bilaterale privind construcţia gazoductului, pe care Rusia le-a încheiat cu o serie de ţări participante la proiect.

UE insistă ca aceste acorduri să fie adaptate la normele prevăzute de cel de-al treilea pachet energetic european.

Marlene Holzner, purtătoare de cuvânt a comisarului pentru Energie, a declarat că UE este nemulţumită de o serie de momente. De exemplu, de faptul că Gazprom va fi principalul proprietar atât al conductei, cât şi al gazului livrat. Acordurile cu autorităţile din Bulgaria, Serbia, Ungaria, Slovenia şi Croaţia nu garantează accesul la conductă pentru alţi furnizori, iar tarifele pentru pompare vor fi stabilite de proprietarul principal al infrastructurii. Moscova a declarat în repetate rânduri că cel de-al treilea pachet energetic contravine intereselor ruseşti, deoarece reduce rentabilitatea proiectului la care, pe lângă Gazprom, mai participă companii din Italia, Franţa şi Germania. Rusia nu are de gând să tolereze această situaţie. Ministrul rus al Dezvoltării Economice, Aleksei Uliukaev, a declat că Moscova se pregăteşte să apeleze la instanţa de judecată. Şi Rusia are şanse să câştige procesul, consideră juristul Dmitri Aleksandrov.

„Acordurile privind South Stream au început să fie încheiate înainte de a intra în vigoare al treilea pachet energetic. Formal, se poate vorbi despre primatul acestor acorduri. Acordurile referitoare la tranzit şi stabilirea principiilor de gestionare a South Stream se raportează la înţelegeri internaţionale, interguvernamentale şi în apărarea intereselor companiei Gazprom se află principiul suveranităţii statelor care au semnat acordurile respective. În interiorul UE practic niciun concern energetic nu îndeplineşte directivele în întregime. Multe ţări nici măcar nu au ratificat al treilea pachet energetic”.

De partea companiei Gazprom se află şi interesele economice ale acelor ţări care au fost de acord să participe la proiectul South Stream şi care este puţin probabil că vor tolera ca realizarea acordurilor avantajoase să fie împiedicată, consideră politologul Dmitri Abzalov.

„Ei pot să opună poziţiei Bruxelles-ului legislaţiile naţionale, care nu se subordonează în întregime Comisiei Europene. În afară de asta, unele ţări nu fac parte din UE, de exemplu, Serbia. În plus, trebuie să înţelegem că pe fundalul situaţiei economice dificile construirea conductei South Stream înseamnă locuri de muncă. Iar tranzitul gazului înseamnă resurse energetice ieftine şi creştere economică. Va fi greu să se explice alegătorilor de ce în condiţii de şomaj ridicat ţările trebuie să refuze proiecte industriale de perspectivă”.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: