Probabil că urmează să aflăm în curând că nu mai există (în aceeaşi formulă) majoritatea parlamentar-guvernamentală. Prin migrarea unor "pontişti" de la PSD şi a "marginalizaţilor" de la ALDE către un partid nou. Majoritatea însă se va recompune pe baza unui compromis, fiind posibilă şi asocierea UDMR. Desigur, vom mai afla că urmează nişte ajustări de program, pe linia de-acum clasică pornită cu jocul UnPR (2010-2012), spargerea USL şi predarea puterii către tehnocraţi ("eh, aţi văzut că noi am vrut, dar iată că nu mai este posibil").

© my angry rants

11 martie 2013

Ilie Șerbănescu: Naivitățile domnului Dănilă de la BNR


Ca economist, dl Isarescu trebuie sa ne spuna daca rolul bancii centrale este sa omoare economia, daca stabilitatea pe care o banca centrala o promoveaza este cea a sufocarii economice. Asta, dincolo de faptul daca bancile straine, pe care domnia sa le-a promovat si le-a dat totul pe mana, mai au acum vreun rol, in masura in care nu mai finanteaza economia, traind ca parazitii pe seama statului roman, adica a noastra!

Dl Isarescu simte ca se apropie momentul in care va trebui sa dea aceste raspunsuri. Acest moment vine indiferent daca dl Ponta, in nefasta sa preocupare de a face pe plac cancelariilor straine, va consimti sa joace rolul unui nou Boc, acceptand sa preia ajustarile economice in carca guvernului si lasandu-l pe dl Isarescu sa-si construiasca in continuare icoane. Conditiile insa s-au schimbat.

Despre dl Nicolae Danila, membru al Consiliului de Administratie al Bancii Nationale, am mai scris. Pentru ca despre domnia sa merita scris.
 

Nu cu mult timp in urma, in cadrul unui discurs la sustinerea unei teze de doctorat, dl Danila a spus ca modul in care tari estice tot foste comuniste, precum Cehia sau Polonia, au reusit sa traverseze criza, ultima chiar evitand recesiunea, nu poate sa nu aiba o legatura cu faptul ca ambele tari au pastrat in sistemul lor bancar cel putin o banca cu rol strategic sub control national, ceea ce le-a conferit spatiu de manevra si capacitati de gestiune.

Concluzia domniei sale a venit de la sine: in Romania ar trebui depuse eforturi concertate pentru a construi o banca strategica sub control national. Ceea ce pentru Romania, unde intregul sistem bancar a fost lasat sau impins sub control strain, a sunat ca un fluierat in biserica! Din motive pe care prefer sa nu le comentez, colegii dlui Danila de la Banca Nationala s-au facut ca nu au auzit acest fluierat.

Mai de curand insa, dl Danila a recidivat. Domnia sa a declarat ca, dupa ani de austeritate si recesiune, a venit timpul ca Banca Nationala sa-si uneasca eforturile cu cele ale guvernului pentru reluarea cresterii economice, chiar daca pentru aceasta ar fi nevoie de o inflatie ceva mai mare decat cea prevazuta.

Aoleo! Asta nu mai e vreun fluierat in biserica, ci constituie o lovitura cu coasa la radacina firului de iarba! Intreaga politica a BNR din timpul crizei - curs relativ fix, indiferent de ciclul economic - este pusa in discutie, chiar daca aceasta a fost parohiata de FMI si finanta bancara internationala.

Sub formularea savanta mentionata se ascundea practic interzicerea folosirii pentru ajustarile impuse de criza a politicii monetare si de curs pentru ca nu cumva sa sufere cu ceva bancile straine. Intreaga ajustare era astfel aruncata asupra politicii fiscal-bugetare, dupa preceptul complet fals si insidios "statul e de vina, statul sa plateasca"!


Si Grivei intelege ca dezechilibrele imense care ajunsesera sa confrunte economia in 2009 nu fusesera create in principal de statul roman, oricat de imbecil, hot, incompetent, destrabalat si indisciplinat financiar ar fi considerat acesta! Nu statul generase consumul nesabuit fara productie si nu statul facuse importurile aiuritoare care, in lipsa finantarii de catre exporturi corespunzatoare, au acoperit aceste consumuri. Este vorba aproape integral de sectorul privat si de finantarea consumului prin credite acordate de bancile straine.

De ce sa plateasca integral statul, cand nu statul fusese cel integral de vina?! Pai, simplu! Ca sa nu plateasca cei vinovati, in frunte cu bancile si nesabuitii lor debitori, ci sa plateasca cei nevinovati sau chiar neimplicati! Caci statul nu inseamna altceva decat salariati, pensionari si contribuabili. Exact cei ce au platit! Mai precis: ravagiile au fost facute in parohia BNR si grajdurile au fost curatite in parohia guvernului.

Din motive necunoscute, dl Boc a acceptat sa plateasca oalele sparte, in timp ce dlui Isarescu i se construiau icoane de mantuitor. De fapt, ajustarea s-a facut pe seama economiei si compromiterii cresterii ei pe ani si ani de aici incolo. Stabilitatea financiara de care tot vorbeste dl Isarescu este perfecta stabilitate a celui in nemiscare, a mortului! Iata la ce schimbare se refera dl Danila in politica BNR si pentru care domnia sa considera ca a venit timpul.

Nu doar ca ajustarea a fost platita de cei care nu profitasera de pe urma dezechilibrelor, iar cei responsabili de aceste dezechilibre au fost protejati, dar genul de politica promovata de BNR, favorabila doar bancilor straine si defavorabila economiei, sufoca orice reviriment al acestei din urma, indiferent de unde ar fi incercat.

Dl Isarescu n-a mai putut rezista si a iesit la rampa. Nu mai era vorba de vreo ipoteza sau de vreun proiect dintr-un viitor incert, precum constiturea unui nucleu strategic romanesc in sistemul bancar, ci de o schimbare palpabila, posibil de intreprins de maine.

Dl Isarescu a dat o replica stupefianta: domnia sa ne-a spus pur si simplu ca BNR urmareste ca tinta inflatia si nu cresterea economica, si asta pentru ca asa o obliga legea! Mai sa fie?! De ce nu stabilim prin lege si rata inflatiei?! Parlamentul - mai ales acesta nou, mult ingrasat - ar fi fericit sa stabileasca rata de crestere a preturilor, dupa cum, in minunata sa istorie postdecembrista, a mai facut-o odata in ce priveste cursul valutar! Domnul Isarescu ar putea atunci guverna fara griji!

Puerilul apel la "asa spune legea", ca paravan pentru absenta de fapt a unui argument economic solid, este o nota slaba pentru un profesionist precum dl Isarescu. Aici nu mai este vorba de pozitia domniei sale de guvernator de banca centrala.

Ca economist, dl Isarescu trebuie sa ne spuna daca rolul bancii centrale este sa omoare economia, daca stabilitatea pe care o banca centrala o promoveaza este cea a sufocarii economice. Asta, dincolo de faptul daca bancile straine, pe care domnia sa le-a promovat si le-a dat totul pe mana, mai au acum vreun rol, in masura in care nu mai finanteaza economia, traind ca parazitii pe seama statului roman, adica a noastra!

Dl Isarescu simte ca se apropie momentul in care va trebui sa dea aceste raspunsuri. Acest moment vine indiferent daca dl Ponta, in nefasta sa preocupare de a face pe plac cancelariilor straine, va consimti sa joace rolul unui nou Boc, acceptand sa preia ajustarile economice in carca guvernului si lasandu-l pe dl Isarescu sa-si construiasca in continuare icoane. Conditiile insa s-au schimbat.

Noi impuneri de austeritate de tipul celor din 2010-2011 nu mai sunt posibile. Pentru austeritatea care trebuie sa continue sunt necesare alte cai. Toate, din pacate pentru dl Isarescu, sunt din parohia BNR, in frunte cu devalorizarea monedei si cresterea preturilor.

Dl Isarescu simte valul. Fratia cu FMI este totusi pe bani. FMI i-a comandat acum sa evite interventiile pe curs. Este si firesc, caci banii cu care dl Isarescu a tinut cursul trebuie dati acum inapoi. Iar capitalul strain, drag dlui Isarescu, a obligat Romania, pentru a-i stoarce si ultima vlaga, la asa-zisa liberalizare a preturilor in energie, care este terminatoare nu numai pentru economie dar si pentru inflatia dlui Isarescu, manevrata de acesta pana acum, pentru prostirea prostilor, prin preturile la cartofi si oua. Si, in plus, povestea cu cocosul rosu a intrarii in euro a luat sfarsit. Din interese proprii, i-au pus capat chiar prietenii dlui Isarescu din Occident, carora, in mod firesc, le este mai aproape camasa unui euro mai omogen, decat haina unui euro cu extindere geografica mai mare.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Gabriel Andreescu, 2001: "În jurul anului 2006 ar fi necesar ca arhitecţii Uniunii Europene să ia deciziile pentru o reformă radicală a Uniunii; deciziile privind Europa federală. Ca acest lucru să fie posibil, sînt necesari cîţiva ani pentru pregătirea locuitorilor Europei, ca să înţeleagă şi să accepte un asemenea proiect. Iată de ce într-un an-doi, ideea unei Europe federale trebuie să prindă un contur operaţional, iar în doi-trei ani, ea trebuie să se afle pe masa de lucru a actorilor politici şi în dezbaterea opiniei publice europene".

Postări populare (nu P.P.E. !):