Lobby pro-rusesc la Deutsche Welle (ne mirăm ?!)

Nu ne mirăm...

[...] Cu adevărat România nu are motive să se teamă de Rusia, mai ales când are baze americane pe teritoriul său, iar subiectul resurselor sale energetice ar trebui discutat în mod transparent în toate implicaţiile sale cu toţi cei interesaţi. Tonul secretos încărcat de sugestii patriotice nu face decât să trezească suspiciuni, dar nu cu privire la marile înfruntări geopolitice, ci mai curând la condiţiile în care statul român îşi concesionează resursele. De fapt emoţia creată în jurul subiectului abate atenţia de la singura discuţie care contează şi anume care sunt prevederile contractuale dintre compania americană Chevron şi statul român, ţinând seama şi de implicaţiile legate de mediu.

Compania americană a obţinut deja mai multe perimetre de exploatare în Europa de est în Polonia, România şi Bulgaria, dar în Bulgaria în urma mai multor proteste publice, guvernul a interzis exploatările. Bulgarii preferă probabil să dezvolte pe mai departe turismul mai ales că zonele vizate se află chiar în apropierea Balcicului. Cu siguranţă întreaga industrie turistică de la Marea Neagră ar fi avut de suferit. În România însă, sudul Dobrogei şi ţărmul mării cu 2 Mai şi Vama Veche, nu prezintă nicio importanţă strategică, cu atât mai mult cu cât în ultimii ani s-a produs acolo o dezvoltare haotică şi lipsită de orice perspectivă. Totuşi cele două mici localităţi de la malul mării şi sudul “sălbatic” al Dobrogei, unde păsările şi popândăii dansează pe marginea şoselei pustii, au intrat în mitologia vacanţelor şi ar putea să inspire proteste neprevăzute. Distrugerea acestor zone ar fi desigur o pierdere, dar e de văzut în ce fel va fi ea compensată. Şi aici ar trebui să intervină o dezbatere transparentă, raţională cu toate argumentele expuse la lumina zilei.

Or, preşedintele şi guvernul au iniţiat în prealabil tratativele cu compania americană Chevron într-o mare discreţie şi foarte puţine informaţii au devenit publice. Oficialii români s-au ferit ca de foc să discute acest subiect şi cu siguranţă că nu din cauza concurenţei ruseşti. Dacă se face mare tam-tam pe tema riscurilor de mediu, atunci desigur că şi costurile vor creşte. Localnicii sunt înclinaţi să ceară preţuri mai mari, autorităţile locale să emite şi ele tot felul de pretenţii şi aşa mai departe. Discreţia aceasta nu foloseşte însă deloc societăţii româneşti, ci doar companiei americane. Actuala administraţie face mare caz de condiţiile nefavorabile în care a fost privatizat Petrom, făcând aluzii la integritatea celor care au negociat contractul, dar oferă exploatarea aurului de la Roşia Montana aproape pe gratis şi se feresc să explice public tot ce este legat de exploarea gazelor de şist.

Problema dependenţei de gazele ruseşti este, cu siguranţă, şi o problemă (geo)politică importantă, dar ea nu justifică şi nu explică în nici un fel lipsa de transparenţă în care demnitarii statului român iau decizii de interes general. Se ştie bine că discreţia tratativelor scade costurile exploatării, dar are, la rândul ei, un cost.

Deutsche Welle: Costurile discreţiei