Suntem
un popor de mâna a doua şi cam ne place să fim aşa. Expresia a fost
folosită de Emil Cioran, în perioada interbelică, când, de bine de rău,
mai scosesem capul în lume. Înclin să cred că marele filozof a avut
dreptate. Românul e obişnuit să înghită orice, cu precădere hapuri
politice şi… otevisme senzaţionale. Privind retrospectiv spre
zbuciumata noastră istorie cred că acest „nărav” de a ne complace în
mediocritate face parte din structura noastră ancestrală. De-a lungul
veacurilor am tot luat otrăvuri de la toţi cei care ne-au trecut
hotarul, de multe ori ne-am ucis între noi, doar spre a face dovada că
existăm, cum unul dintre confraţii noştri scotea capul în lume cum a
venit un altul şi i-l reteză fără cruţare. Ne-am hrănit cu minciuni,
iluzii şi speranţe, şi totuşi n-am ajuns încă la capătul răbdării, văd
că şi astăzi suntem dispuşi să consumăm, într-un mod conştient, cele mai
trăsnite şi gogonate aberaţii despre noi ca popor. A venit istoricul
Neagu Djuvara şi ne-a demonstrat că s-ar putea să curgă şi ceva sânge de
cuman prin venele noastre, de îndată s-au găsit tot felul de „istorici
patrioţi” , gen Mircea Dogaru, să-l lovească din toate părţile, cu şi
fără documente. Mai grav este că şi câţiva politicieni s-au gândit să se
pronunţe asupra originii noastre daco-romane venind cu tot felul de
fraze bombastice fumate de când lumea, extrase din „documente”
prefabricate în laboratorul comunismului. De lucru ăsta profită din plin
politicienii naţionalişti. Cine sunt ei? Un Vadim Tudor, un Gigi Becali
şi mai nou Dan Diaconescu, adică exponenţii patriotismului de mucava.
Da,
în ţările civilizate, în care societatea răspunde unor parametri cu
adevărat democratici, politicianul reprezintă simbolul unui grup şi are
bunul simţ de a nu se pronunţa asupra afirmaţiilor unor specialişti, la
noi toţi neaveniţii îşi dau cu părerea despre orice lucru crezându-se
multilateral dezvoltaţi şi purtătorii adevărului absolut. Închipuiţi-vă
un Florin Ţurcanu ca fiind „chintesenţa” spiritului acestor ţinuturi,
sunt convins că dacă-l pune păcatul să-l citească pe Mihai Eminescu l-ar
sancţiona cu „vot de blană” pentru obrăznicia de a fi scris Scrisoarea a
III-a fără ştirea lui. Nici Stelică Iacob Strugaru nu-i mai breaz, dar
are bunul simţ să nu se dea în spectacol, el are cu totul alte
preocupări, multe fiind mai puţin ortodoxe.
Mă uit la tot felul
trepăduşi ai patriotismului roz-bombon cum se burică numai cu vorbe de
înălţare privind istoria acestui neam, mă mir că nu şi-au înghiţit
limba când rostesc pe de rost tot felul de enormităţi, pe deasupra se şi
cred „protectorii istoriei adevărate” , de parcă ar deţine monopolul
absolut asupra tuturor documentelor. Poporul acesta are neapărat nevoie
de-o dezintoxicare generală, altfel este în pericol să trăiască într-un
fals istoric ce poate duce încetul cu încetul la destructurarea fiinţei
naţionale.
Lucian ALECSA
Postări
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu