26 noiembrie 2011

Țara care a refuzat să se vândă chinezilor (Capital)



Vă mai amintiţi de miliardarul chinez care dorea să cumpere nu mai puţin de 300 de kilometri pătraţi în Islanda? Ei bine, ieri, guvernul ţării a refuzat cererea lui Huang Nubo de a achiziţiona pământ în nordul ţării, motivând că acest transfer de proprietate este "incompatibil" cu legile ţării, scrie Bloomberg.

Guvernul nu îi va permite lui Huang ca, prin intermediul firmei sale Beijing Zhongkun Investment Group Co., să ducă la capăt planul de a achiziţiona un teren de 300 de kilometri pătraţi, a comunicat astăzi Ministerul Afacerilor Interne de la Reykjavik.

Legea islandeză "impune condiţii stricte corporaţiilor care doresc să câştige dreptul de proprietate asupra unei proprietăţi islandeze sau dreptul de a utiliza proprietăţi islandeze şi este clar că firma în discuţie nu îndeplineşte niciuna din aceste cerinţe", scrie în nota ministerului.

Huang planifica să investească circa 200 de milioane de dolari în teren, pentru construirea unei unităţi de agrement cu hotel, teren de golf şi a unui spaţiu unde urmau să se desfăşoare întreceri sportive, potrivit unui articol publicat în luna octombrie în China Dialogue.

Într-un interviu acordat în luna septembrie agenţiei Bloomberg, Huang a spus că este în discuţii pentru achiziţionarea terenului de la un grup de fermieri cu 8,8 milioane de dolari şi că aşteaptă aprobarea guvernului. Averea lui Huang este estimată de revista Forbes la 1,02 miliarde de dolari.

Islanda, care a trecut prin falimentul sistemului bancar în 2008, se va bucura de o creştere economică mai radidă decât media zonei euro, estimează Fondul Monetar Internaţional. PIB-ul islandez va creşte cu 2,5% în acest an şi în 2012, cumparativ cu media de 1,6% a zonei euro, în 2011 şi de 1,1%, din 2012, estimează FMI.

De la decăderea sa şi până în prezent, economia de 12 miliarde de dolari a Islandei s-a focusat în special pe dezvoltarea industriilor sale de bază, care sunt pescuitul, energia şi turismul.

"Întrebarea care trebuie pusă nu este cum putem refuza o investiţie de o asemenea mărime, ci cum ar putea o naţiune să facă ceva contrar legilor sale", a declarat Ogmundur Jonasson, ministrul afacerilor interne ieri pentru Bloomberg.

"Piedicile legale puteau fi surmontate cu uşurinţă, înfiinţând o scoietate islandeză cu răspundere limitată", a mai spus acesta.

“Nu sunt îngrijorat că acest refuz va avea un efect negative asupra investiţiilor străine din Islanda", a mai spus Jonasson. “Investitorii vor avea şi mai multă încredere într-o ţară care respectă propriile legi.

Islanda a finalizat recent un program de împrumut cu FMI, care s-a derulat 33 de luni. Guvernul a fost nevoit să ceară sprijin financiar de la FMI după ce cele mai mari bănci ale sale au dat faliment, din cauza unei datorii de 85 de miliarde de dolari, ceea ce a trimis economia în recesiune, PIB-ul ţării scăzând cu 6,8% în 2009 şi cu 3,5% anul trecut.

http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/tara-care-a-refuzat-sa-se-vanda-la-chinezi-157133.html

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: