Postări
Aşadar, dintr-un paria căruia nu-i dădea mâna niciun politician occidental, liderul administraţiei de la Tiraspol a ajuns peste noapte invitatul Europei. Încă mai ieri, el nici nu visa la aşa ceva. Astăzi însă, în mod surprinzător, porţile UE se deschid ospitalier în faţa proscrisului de altădată. Ce semnifică această schimbare de macaz?
Merkel înscrie din pasa lui Smirnov
Se
pare că diplomaţia fotbalului a premierului Vlad Filat începe să dea
roade. Datorită ei, Angela Merkel a marcat în poarta lui Dmitri
Medvedev, oricât ar părea de paradoxal, din pasa lui Igor Smirnov. Nu-i
încă o victorie, desigur, ci doar un gol. Totuşi, în urma acestei
reuşite, Occidentul a preluat iniţiativa în meciul disputat cu Rusia
pentru Transnistria. Sunt şanse mari ca de acum încolo cursul jocului să
se schimbe esenţial.
Igor Smirnov urmează să sosească în oraşul
Bad Reichenhall din Germania, unde vineri se va întreţine cu premierul
moldovean Vlad Filat. Întâlnirea lor are loc în cadrul conferinţei
pentru întărirea măsurilor de încredere între cele două maluri ale
Nistrului. Nu trebuie să ne aşteptăm, desigur, la rezultate imediate de
pe urma acestei întrevederi. Şi nici nu e cazul. Altceva contează.
Procesul
de reglementare a conflictului transnistrean nu-i un taifas al
prietenilor, ci o dispută a unor părţi implicate odinioară într-un
conflict militar. Acesta din urmă nu s-a consumat, a fost doar îngheţat.
De aceea, negocierile purtate în vederea aplanării lui, vrând-nevrând,
se constituie într-un dur joc pe contre. Dacă lucrurile stăteau altfel,
problema transnistreană era deja rezolvată.
Propunere imposibil de refuzat
Până
acum Medvedev, confruntat cu propunerile exprese făcute de cancelarul
german care i-a cerut să soluţioneze diferendul transnistrean în
schimbul ridicării vizelor pentru cetăţenii ruşi, a trebuit să adopte o
tactică de învăluire pentru a crea impresia de implicare sinceră în
procesul de reglementare. În realitate însă, ruşii nu au făcut altceva
decât să saboteze discuţiile şi să reducă încrederea între cele două
maluri ale Nistrului.
Şi nici nu-i de mirare. O reglementare pe
principiile Germaniei, care exclude federalizarea Republicii Moldova şi
urmăreşte europenizarea regiunii separatiste, ar elimina orice influenţă
a Kremlinului în zonă. Iată de ce ruşii şi-au dorit să-l înlocuiască la
Tiraspol pe actualul lider separatist cu o figură mai docilă, de genul
lui Kaminski, de exemplu. Noua marionetă ar fi executat întocmai
ordinele lui Putin şi ar fi promovat planul Moscovei de demolare a
statului unitar şi de menţinere a Chişinăului în sfera de influenţă a
Rusiei.
Nici Smirnov nu-i uşă de biserică. El reprezintă tabăra
intransigentă de la Tiraspol care nu-i de acord să negocieze nimic
altceva decât independenţa autoproclamatei republici nistrene. Anume
acest radicalism implacabil l-a făcut indezirabil la Moscova. Medvedev
şi Putin vor să se debaraseze de el cât mai curând posibil. În aceste
condiţii, reînnoirea mandatului său în viitoarele alegeri prezidenţiale
din regiunea separatistă este sub semnul întrebării.
Salvarea a
venit de unde nu se aştepta deloc. Occidentul a profitat de faptul că
liderul separatist a ajuns la strâmtoare şi a căutat să-l convingă, mai
întâi prin Vlad Filat, iar mai apoi prin emisari internaţionali trimişi
la Tiraspol, să joace pe propria-i răspundere, dar pe terenul UE, în
ping-pongul pentru Transnistria. Propunerea este imposibil de refuzat,
întrucât îi oferă o şansă nesperată să rămână la putere.
Unde mai
pui că lui Smirnov, se pare, i se oferă garanţii personale şi protecţia
proprietăţilor. Speculaţiile din unele mijloace media cum că prin
această vizită Occidentul îi întinde o cursă liderului separatist pentru
a-l aresta sunt baliverne ordinare. Dacă Moscova ar fi vrut să-l bage
la puşcărie sau să-l lichideze chiar, ar fi putut s-o facă fără probleme
fără sprijin occidental. Ca să nu mai spun că arestarea lui Smirnov în
Europa ar inflama spiritele naţionaliste în Rusia şi cele extremiste din
Transnistria, punând pe butuci procesul de reglementare transnistreană.
Medvedev şi Putin nu au nevoie de aşa ceva înainte de alegerile
prezidenţiale din ţara lor.
Smirnov, mai convenabil decât Kaminski
Este
adevărat că în aceste împrejurări Smirnov se vede silit să facă nişte
concesii. Dar tot atât de adevărat este faptul că şi Occidentul va
trebui să cedeze ceva. Să accepte, de exemplu, să discute pretenţia
liderului separatist de a legitima independenţa regiunii transnistrene
şi de a o desprinde definitiv de Republica Moldova. Asta nu înseamnă
deloc, desigur, că doleanţele lui vor fi şi acceptate. Cert însă este
faptul că în noile circumstanţe se creează premise şi pentru abordări
noi în procesul de reglementare transnistreană, altele decât cea
îmbrăţişată de la 1992 încoace care nu duce nicăieri şi împinge
negocierile într-un impas insurmontabil.
Astfel, cu voie sau fără
voie, Smirnov a ridicat mingea la fileu Occidentului care acum are un
atu serios în discuţiile purtate cu Moscova. Pentru prima dată problema
transnistreană va fi negociată la cel mai înalt nivel nu în Rusia sau
Ucraina, ci în Europa sub auspiciile occidentale. Şi tot pentru prima
dată liderul transnistrean este dependent într-un fel de UE şi SUA,
întrucât fără ele riscă să fie măturat de Moscova din viaţa politică.
Toate
acestea permit Chişinăului, Statelor Unite şi Uniunii Europene să
puncteze în poarta Kremlinului în jocul pentru Transnistria. Veteranul
Smirnov, fără doar şi poate, continuă să joace în echipa adversă. El
însă este astăzi un jucător mai accesibil şi, s-o spunem pe şleau, mai
convenabil decât mai tinerele marionete ale Kremlinului din regiunea
secesionistă.
Niciun comentariu :
Trimiteți un comentariu