Votul la rezoluţia "UE ca actor global: rolul său în cadrul organizațiilor multilaterale"

Niciun NU de la europarlamentarii români la votul rezoluţiei "UE ca actor global: rolul său în cadrul organizaţiilor multilaterale".

Rezoluţia este foarte importantă, prefigurează ambiţiile imperiale statale ale UE, care caută o reprezentare permanentă la Consiliul de Securitate al ONU şi "construirea unei Europe autonome a apărării prin intermediul unei cooperări structurate permanente și al Agenției Europene de Apărare (AEA)".

CVT a votat DA, Macovei, Tokes şi Weber nu au votat, Becali şi Creţu au fost absenţi.

Au votat împotriva grupurile ECR, EFD, GUE/NGL şi neafiliaţii (NI).

MAE: România susţine reforma Consiliului de Securitate al ONU, în urma participării la conferinţa "Guvernarea globală şi reforma Consiliului de Securitate al ONU" (Italia, 16 mai 2011)

Intervento del Ministro Frattini alla Conferenza Ministeriale ONU «Global Governance e Riforma del Consiglio di Sicurezza» (in translation) - link

Din textul rezoluţiei Parlamentului European:

(preambulul)

A. întrucât procesele de globalizare oferă o gamă largă de oportunități, provocări și amenințări pentru guvernanța mondială, scoțând la iveală totodată lacune și eșecuri sociale, inclusiv cele din domeniile piețelor financiare, securității energetice, combaterii sărăciei, politicii privind schimbările climatice și încălcării drepturilor omului; întrucât provocările și amenințările globale necesită o cooperare la nivel mondial și acțiuni colective de combatere a acestora, precum și instituții eficace și norme legitime; întrucât, dacă organizațiile internaționale doresc să fie legitime și eficace, este necesar ca acestea să reflecte interesele tuturor statelor în cadrul unei lumi multipolare;

D. întrucât Tratatul de la Lisabona, instituind personalitatea juridică a Uniunii, consolidează capacitatea UE de a adera la diverse organizații internaționale, îi conferă o gamă mai largă de competențe în domeniul acțiunii externe, îi oferă posibilitatea de a adopta o poziție unică, mai clară și mai fermă, la nivel mondial, în special prin crearea funcției de Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) și a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) și încurajează, de asemenea, toate tipurile de cooperare reciproc avantajoasă cu organizații internaționale și regionale și cu grupuri de state relevante și întrucât permite Uniunii să se organizeze în așa fel încât să aibă posibilitatea de a deveni un actor eficace la nivel global;

E. întrucât, în conformitate cu articolul 21 alineatul (2) litera (h) din TUE, Uniunea urmărește promovarea unui sistem internațional bazat pe o cooperare multilaterală mai puternică și pe o bună guvernare globală și întrucât, în temeiul articolului 32 din TUE, statele membre trebuie să asigure, prin convergența acțiunilor lor, că Uniunea își poate promova interesele și valorile pe scena internațională; întrucât angajamentul UE de a deveni un actor mondial necesită capacitatea și voința de a propune reforme aprofundate ale organizațiilor și forurilor multilaterale;

G. întrucât reprezentarea UE și a statelor sale membre în organizațiile multilaterale, summiturile neoficiale și regimurile internaționale este fragmentată, adesea ineficace și continuă să varieze considerabil; întrucât reprezentarea externă a Uniunii a evoluat într-un mod dispersat, inconsecvent și mai degrabă ad-hoc; întrucât o reprezentare externă deosebit de fragmentată este de natură să submineze mesajul și angajamentul UE față de multilateralismul eficace și guvernarea globală și întrucât competențele slabe ale UE și mecanismele de coordonare ineficace o pot împiedica să se exprime cu o singură voce pe scena internațională, limitându-i astfel capacitatea de decizie și subminându-i credibilitatea; întrucât valorificarea la maximum a potențialului Tratatului în sfera internațională va necesita o voință politică și o flexibilitate puternice din partea statelor membre în ceea ce privește reprezentarea lor și întrucât statutul UE în organizațiile internaționale este adesea inferior în raport cu dezvoltarea competențelor sale;

H. întrucât reprezentarea externă a UE pe scena multilaterală variază de la situații în care toate statele membre sunt membri cu drepturi depline, iar UE este observator (de exemplu, CIMF, Comitetul pentru Dezvoltare, Consiliul Europei), trecând prin situații în care toate statele membre, alături de UE, sunt membri deplini (de exemplu, FAO, OMC) sau participanți cu drepturi depline (de exemplu, G-8/G-20), la situații în care unele state membre ale UE acționează ca membri cu drepturi depline, iar UE nu are nici un statut [Consiliului de Securitate al ONU, unele instituții financiare internaționale (IFI)]; întrucât situațiile cele mai complexe apar atunci când UE și statele sale membre au competențe partajate sau îmbină competențe exclusive și partajate;

J.  Întrucât statele membre ale UE sunt pe cale să stabilească prioritățile legate de reforma și consolidarea ONU cu scopul de a asigura o reprezentare geografică mai echitabilă, de a reflecta realitățile geopolitice actuale, aflate în schimbare, în componența Consiliului de Securitate și de a-i permite acesteia să își îndeplinească responsabilitățile și să acționeze eficace în furnizarea de soluții pentru provocările mondiale și în reacția la principalele amenințări; întrucât UE finanțează peste o treime din bugetul ordinar al ONU, peste două cincimi din operațiunile de pace ale ONU și aproximativ jumătate din toate contribuțiile la fondurile și programele ONU și întrucât ponderea sa politică ar trebui, așadar, să corespundă angajamentului său financiar;

K. întrucât mecanisme instituționale precum o coordonare din ce în ce mai strânsă și mai eficace între statele membre ale UE pot fi considerate drept un mijloc de a realiza obiectivul reprezentării externe comune a UE și a statelor sale membre și întrucât consultările dintre parlamentele naționale și Parlamentul European în domeniile PESC/PSAC ar putea deveni un catalizator în cadrul acestui proces;

L.  întrucât reforma din 2010 a drepturilor de vot și a cotelor în cadrul Fondului Monetar Internațional și al Băncii Mondiale a dus la o creștere a rolului și a reprezentării piețelor emergente și în curs de dezvoltare în cadrul IFI, fapt ce a fost facilitat prin contribuții europene, în timp ce rolul jucat de UE – în pofida valorii contribuției sale la capitalul acestor instituții – nu corespunde în întregime ponderii sale în economia mondială și în comerțul mondial, și întrucât actualul proces de înființare a reprezentării externe presupune costuri ridicate de tranzacționare și de coordonare;

P.  întrucât promovarea democrației și a drepturilor omului, în special a drepturilor femeii și a drepturilor copilului, precum și libertatea de exprimare, statul de drept, consolidarea securității, stabilitatea democratică, prosperitatea, o distribuție echitabilă a veniturilor, a bogăției și egalitatea de șanse în societate ar trebui să se afle în centrul tuturor acțiunilor externe ale UE; întrucât consolidarea în continuare a sistemului de justiție penală internațională pentru a promova asumarea răspunderii și a pune capăt impunității, precum și promovarea activității importante a Curții Penale Internaționale (CPI) ca singura instanță de judecată permanentă și independentă ar trebui să fie parte integrantă a acțiunii externe a UE,

Concluzii (parţial):

Consolidarea rolului UE în sistemul multilateral

5. consideră că statele membre ale UE ar trebui să ia în considerare și să se bazeze tot mai mult pe UE ca factor de multiplicare a puterii în îndeplinirea obiectivelor pe care nu ar putea să le realizeze în mod independent, și că adoptarea de către UE a unei poziții unice sporește nu numai șansele de succes, ci și îmbunătățește legitimitatea și credibilitatea UE ca actor internațional important în lumea interpolară emergentă;

8. invită UE și statele sale membre să revizuiască în mod sistematic și strategic acordurile actuale privind rolul și reprezentarea instituțională a Uniunii în cadrul organizațiilor multilaterale și să găsească modalități prin care reprezentarea externă a UE să poată fi consolidată progresiv, în conformitate cu amploarea competențelor sale și cu inovațiile instituționale din Tratatul de la Lisabona, cu stabilirea de noi echilibre între instituțiile UE și statele sale membre; în plus, îndeamnă UE și statele sale membre să identifice organismele în care acordurile privind statu-quo-ul sunt învechite, prezintă anomalii sau sunt ineficiente și merită să fie revizuite și schimbate; subliniază, prin urmare, necesitatea unei coerențe sporite în ceea ce privește diferitele tipuri de statut al UE în cadrul organizațiilor multilaterale și al sistemelor de tratate, ca o chestiune ce ține de logica instituțională, și solicită Consiliului să elaboreze un cadru clar;

Rolul UE în sistemul ONU

18. având în vedere rolul tot mai important pe care îl au blocurile regionale în cadrul afacerilor internaționale și respectând pe deplin caracterul interguvernamental al ONU, solicită statelor membre ale UE să promoveze o modificare a structurii Adunării Generale a ONU, prin consolidarea statutului organizațiilor de integrare regională (OIR) care prezintă un nivel avansat de integrare, cum ar fi propria personalitate juridică, transformându-le în observatori cu drepturi sporite;

20. în conformitate cu obiectivele Tratatului de la Lisabona privind consolidarea politicii externe și a rolului UE în ceea ce privește pacea, securitatea și reglementarea la nivel mondial, își reiterează opinia potrivit căreia un loc al UE într-un CSONU extins rămâne un obiectiv central și pe termen lung al Uniunii Europene; solicită VP/ÎR să ia inițiativa de a dezvolta o poziție comună a statelor membre în acest scop; sugerează, în vederea îndeplinirii acestui obiectiv în viitor, să se depună eforturi în ceea ce privește coordonarea prealabilă a pozițiilor în cadrul Consiliului UE în ceea ce privește acordarea statutului de membru al CSONU unor noi țări și reforma procesului decizional din cadrul acestui organism, în direcția unei posibile utilizări a unei majorități supracalificate;

Rolul UE în cadrul organizațiilor de securitate multilaterale

32. consideră că modalitățile care permit Uniunii să recurgă la mijloacele și capacitățile NATO trebuie consolidate; subliniază că cele două organizații trebuie să dezvolte o abordare globală a gestionării crizei, care necesită adesea o reacție civilo-militară la mai multe niveluri; își reafirmă convingerea că aceasta din urmă este compatibilă cu construirea unei Europe autonome a apărării prin intermediul unei cooperări structurate permanente și al Agenției Europene de Apărare (AEA);

Rolul UE în „diplomația la nivel înalt” – ambiții în cadrul grupurilor G-8 și G-20

42. luând act de importanța economică și financiară globală a UE, de necesitatea de a proteja interesele strategice ale UE pe scena internațională și de faptul că ordinea de zi a summitului G-8 s-a extins considerabil, abordând o serie de probleme de politică și securitate care variază de la drepturile omului la securitatea regională și la controlul asupra armelor, consideră că UE ar trebui să participe pe deplin la procesul G-7/G-8 și ar trebui să fie reprezentată pe deplin în cadrul reuniunilor miniștrilor de finanțe ai G-7; subliniază necesitatea unei coordonări consolidate a UE înainte de reuniunile G-7 și G-8, garantând în special implicarea îndeaproape a Parlamentului European;