Sindicatele si grupurile de angajatori urmeaza sa inceapa dialogul privind timpul de lucru inainte de toamna, chiar daca acestea nu sunt de acord asupra domeniului de aplicare al discutiilor. Intre timp, deputatii europeni raman pesimisti cu privire la sansele ca cele doua parti sa cada in cele din urma la un acord.
La sfarsitul anului trecut, Comisia Europeana a publicat un text in urma unei consultari cu privire la domeniul de aplicare si modificare a directivei privind timpul de lucru, dupa esecul amar de la incercarile anterioare de revizuire din 2009.
Urmatoarea faza de modificare a directivei este suspendata, in timp ce partenerii sociali, reprezentanti ai lucratorilor si angajatorilor incearca sa decida daca doresc sa lucreze impreuna pentru a defini natura amendamentelor la lege.
Partenerii sociali au declarat pentru EurActiv.com ca ei ar fi dispusi sa inceapa un dialog in luna iunie cel mai devreme, si la sfarsitul lui septembrie, cel tarziu.
Negocierile cu privire la modificarea directivei au esuat in 2009, pe probleme cum ar fi scutirile care permiteau Marii Britanii si altor tari sa depaseasca limita stabilita la 48 de ore pe saptamana.
Alte aspecte controversate ce se cer revizuite:
- modul in care timpul de garda ar trebui sa fie considerat timp de lucru in cadrul directivei, o problema care-i vizeaza si intereseaza direct pe medici si asistentele medicale
- dispozitii speciale pentru a permite angajatorii sa acorde o compensatie pentru orele suplimentare efectuate.
In conformitate cu normele UE, partenerii sociali ar trebui sa trimita o scrisoare comuna Consiliului care sa arate dorinta lor de a discuta. Dupa ce scrisoarea va fi trimisa incepe sa curga un termen denoua luni in cursul caruia partile interesate pot cadea de acord asupra modului in care directiva controversate ar trebui sa fie revizuita.
In cazul in care negocierile esueaza, partile interesate pot cere timp suplimentar, dar Comisia nu este obligata sa le acorde. Executivul UE poate decide sa continue singur si publica modificarile
Directiva timpului de lucru - DTL – norma evolutiva
Normele Uniunii Europene de limitare a saptamanii de lucru la 48 de ore si a zilei de lucru la 11 ore isi au sorgintea in grija pentru sanatatea angajatilor si garantarea unei minime sigurante la locul de munca. Directiva 93/104/EC din 23 noiembrie 1993, amendata prin Directiva 00/34/EC din 22 iunie 2000, continua sa-si modeleze conturul dupa noi propuneri de ajustare, pe o spirala legislativa ascendenta.
Finlanda, de exemplu, a propus ca media de 48 de ore/saptamana sa se calculeze plecand de la o baza de referinta de 12 luni, nu de 6 luni ca in prezent, iar media saptamanala calculata pe o perioada de 3 luni sa nu depaseasca 60 de ore, in toate statele membre, inclusiv in Marea Britanie.
De ce se face referire expresa la Marea Britanie? In anul 1996, aceasta tara a reusit sa obtina o derogare de la Directiva timpului de lucru, in engleza „opt-out” (de la optiunea sa de a ramane in afara prevederilor Directivei). Oficialii din aceasta tara considera ca, lasand durata saptamanii de lucru la libera intelegere intre angajat si angajator, poate stimula competitivitatea, fara a impune bariere birocratice.
La extrema opusa Marii Britanii, Franta si-a autoimpus prin lege limita maximala de 35 de ore de munca pe saptamana.
Vantul armonizarii bate nu numai in directia britanicilor, chemati cu insistenta sa renunte la „opt-out”, dar si a francezilor, mai ales dupa alegerea noului presedinte, Nicolas Sarkozy, dispus sa flexibilizeze plafonul de 35 de ore.
Propusa inca din 2004, modificarea DTL inca nu s-a aprobat. Franta, Italia si Spania au blocat intentiile Presedintiei finlandeze, la vremea aceea, de a ajunge la un compromis. Ele doreau un angajament mai ferm al Marii Britanii in sensul renuntarii la „opt-out”.
>> Directiva UE a timpului de lucru. 16 state membre (din 27) vor derogări. Nu şi România.
2 comentarii :
uite-asa se vorbeste cu sindicatele:
http://www.youtube.com/watch?v=o8MVFoiw-dw&feature=player_embedded
Nu-i vorba numai de sindicate. E vorba despre nişte unii care vor reglementări peste reglementări.
Trimiteți un comentariu