11 martie 2011

E ciudat că iniţiativa a plecat de la Franţa



Franţa lui Sarkozy a recunoscut ca guvern libian legitim gruparea rebelă cu baza la Benghazi, cerând şi restului statelor UE şi NATO să facă acelaşi lucru. Anglia s-a asociat prima acestui demers. Obama schiţează şi el ceva.

O Libie cât de cât democratizată ar fi un partener mult mai sigur al statelor europene decât regimul recent "cuminţitului" Gaddafi (jenant, tot P.R.-ul post-2000 prin care acesta a fost "schimbat la faţă", făcut frecventabil). 

Zăcămintele libiene de petrol şi gaze naturale ar putea fi valorificate prin export în Europa, prin conducte submarine.

Am scris: "e ciudat că iniţiativa a plecat de la Franţa". Să mă explic.  

Este de notorietate coordonarea franco-germană, şi, mai departe, aceeaşi coordonare a acestei grupări cu Rusia. Care Rusie construieşte Nord Stream şi vrea să construiască şi South Stream (deşi pare că s-a răzgândit), iar o alternativă la ele (precum conducte plecând din Libia/Tunisia/Algeria, pe sub Marea Mediterană) ar fi dăunătoare. Deasemenea, pentru Rusia ar fi mult mai convenabile rămânerea la putere a lui Gaddafi şi un embargo economic împotriva Libiei (precum cel împotriva Irak-ului): ar creşte preţurile petrolului şi gazelor şi ar îndepărta perspectiva conductelor pe sub Marea Mediterană.

Şi iată că au început să curgă refuzurile: Germania, Italia lui Berluskonin (amicul de şpriţ al lui Putin), Belgia fără guvern (acuşi fac anul de când au fost alegerile), Suedia filoarabului Carl Bildt...

3 comentarii :

anarchix spunea...

FYI: stiai ca petrolul libian are consistenta si transprenta motorinei? Necesita foarte putina rafinare se pare.

O sa caut mai tarziu link-ul respctiv.

anarchix spunea...

Daca US nu merge, nimeni nu merge. Si la ce probleme au cu pretul carburantilor si imminent government shutdown ...

Riddick spunea...

Cin' să meargă? Barry Soetoro? c'mon...

E mai bun ţiţeiul libian, ştiu.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: