11 martie 2011

E ciudat că iniţiativa a plecat de la Franţa



Franţa lui Sarkozy a recunoscut ca guvern libian legitim gruparea rebelă cu baza la Benghazi, cerând şi restului statelor UE şi NATO să facă acelaşi lucru. Anglia s-a asociat prima acestui demers. Obama schiţează şi el ceva.

O Libie cât de cât democratizată ar fi un partener mult mai sigur al statelor europene decât regimul recent "cuminţitului" Gaddafi (jenant, tot P.R.-ul post-2000 prin care acesta a fost "schimbat la faţă", făcut frecventabil). 

Zăcămintele libiene de petrol şi gaze naturale ar putea fi valorificate prin export în Europa, prin conducte submarine.

Am scris: "e ciudat că iniţiativa a plecat de la Franţa". Să mă explic.  

Este de notorietate coordonarea franco-germană, şi, mai departe, aceeaşi coordonare a acestei grupări cu Rusia. Care Rusie construieşte Nord Stream şi vrea să construiască şi South Stream (deşi pare că s-a răzgândit), iar o alternativă la ele (precum conducte plecând din Libia/Tunisia/Algeria, pe sub Marea Mediterană) ar fi dăunătoare. Deasemenea, pentru Rusia ar fi mult mai convenabile rămânerea la putere a lui Gaddafi şi un embargo economic împotriva Libiei (precum cel împotriva Irak-ului): ar creşte preţurile petrolului şi gazelor şi ar îndepărta perspectiva conductelor pe sub Marea Mediterană.

Şi iată că au început să curgă refuzurile: Germania, Italia lui Berluskonin (amicul de şpriţ al lui Putin), Belgia fără guvern (acuşi fac anul de când au fost alegerile), Suedia filoarabului Carl Bildt...

3 comentarii :

anarchix spunea...

FYI: stiai ca petrolul libian are consistenta si transprenta motorinei? Necesita foarte putina rafinare se pare.

O sa caut mai tarziu link-ul respctiv.

anarchix spunea...

Daca US nu merge, nimeni nu merge. Si la ce probleme au cu pretul carburantilor si imminent government shutdown ...

Riddick spunea...

Cin' să meargă? Barry Soetoro? c'mon...

E mai bun ţiţeiul libian, ştiu.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: