03 ianuarie 2011

E bine că le arătăm pisica, ar trebui să o facem mai des



Adevărul - interviu cu ministrul de Externe, Teodor Baconschi:


Ovidiu Nahoi: Domnule ministru, ce se mai poate face pentru aderarea la spaţiul Schengen, în scurtul timp rămas până în martie 2011?

Teodor Baconschi: În primul rând, trebuie să ne ţinem tari pe poziţia noastră de principiu. Regulile aplicate în cazul oricăror alte extinderi ale spaţiului Schengen trebuie respectate. Mi se pare incorect să acceptăm acest precedent, ca două state, indiferent care, să schimbe regulile în timpul jocului. Scrisoarea miniştrilor de interne francez şi german are nişte probleme de redactare. În primul rând, se adresează Comisiei, deşi decizia se ia în Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne. Prin urmare, destinatarul e greşit. Apoi, e menţionat pericolul accesului României la baza de date SIS, în condiţiile în care noi sunterm legaţi de facto la această bază de date din 5 noiembrie 2010. Textul include nişte abordări de eseu politic. Nu cred că o formulă de tipul „starea generală carentă din cele două ţări" poate fi acceptată ca model de lucru. Sunt generalităţi care nu se susţin. Orice ţară din lume are problemele ei, niciuna nu e perfectă.

Nu vom accepta acest tratament, spuneţi. Dar ce putem face?

Avem două variante. Prima ar fi să ne autoculpabilizăm şi să intrăm într-o anumită negociere cu cele două ţări. Dar ce conţine această negociere, în afară de explicarea faptului că temerile nu sunt obiectiv întemeiate? Sau putem spune: dragi parteneri europeni, suntem stat membru, ne-am făcut datoria. Dacă vreţi să vă faceţi şi voi datoria, aşa cum e scris în Tratatul de Aderare a României, sunaţi-ne! Pentru că este un contract acolo: scrie că în momentul în care vom îndeplini condiţiile tehnice vom adera la spaţiul Schengen.

Bănuiesc că veţi merge pe a doua variantă.

Da, aceasta mi se pare şi corectă, şi demnă din punct de vedere naţional. Ceea ce se joacă aici nu e Europa cu două viteze, pe care cooperarea consolidată dintre anumite state membre a schiţat-o deja. Aici este vorba de a stopa riscul oricărei discriminări între statele membre.

Bine, şi ce putem face?

V-am spus, le putem spune partenerilor noştri: sunaţi-ne! La fel şi cu Mecanismul de Cooperare şi Verificare ( MCV). Guvernul român care a finalizat negocierile ne-a introdus în Uniunea Europeană cu această ghiulea de picior. Acum, MCV-ul este folosit în alte domenii şi devine un handicap. Şi trebuie să ne gândim foarte serios dacă mai merită să continuăm acest lucru. Noi am făcut progrese în reforma sistemului judiciar. Dacă ele nu sunt încurajate mai departe, într-o logică de cooperare, există posibilitatea de a denunţa unilateral Mecanismul de Cooperare şi Verificare, rămânând să informăm Comisia cu privire la progresele noastre în domeniul reformei Justiţiei.

Şi aceasta va fi în ajutorul nostru?


Dacă MCV va fi folosit nu atât ca mijloc de cooperare, ci mai curând ca pretext de presiune în alte domenii, nu avem de ce să-l mai menţinem. Haideţi să privim la situaţia Croaţiei. Noi susţinem orice extindere a Uniunii Europene în Balcanii de Vest. Dar nu putem accepta ca aceasta să se facă fără MCV, în condiţiile în care, în cazul nostru, se menţine MCV.

Dar acest scepticism franco-german cu privire la Schengen nu este şi rezultatul unei deteriorări a relaţiei cu Franţa?

Nu aş vorbi despre deteriorare şi în niciun caz nu ne dorim aşa ceva. Relaţia franco-română este importantă pentru ambele părţi, iar conţinutul ei economic şi cultural e foarte consistent. Nu mai invoc tradiţia noastră biseculară sau aportul nostru recunoscut în planul francofoniei... Înţelegem îngrijorarea opiniei publice franceze şi vom face tot posibilul pentru a o atenua.

Deci, credeţi că problema este la Paris?


Noi avem un parteneriat strategic cu obiective pe durata a cinci ani. Aş fi puţin autocritic în legătură cu segmentul economic ale acestei cooperări. Acesta a fost neglijat în ultimii doi ani, din motive de criză economică în România. Aici trebuie să revedem obiectivele şi să revenim la normal. Dar planurile nu trebuie amestecate.

Dar cum vedeţi ralierea Germaniei?

De la Berlin avem semnale că a existat o insistenţă franceză pentru cuplarea celor doi miniştri de interne, dar Germania îşi menţine promisiunea unei evaluări obiective aşa cum a fost formulată la Bucureşti, de către doamna Angela Merkel. Cred că Germania e de acord cu o temporizare, mai ales pentru a aştepta nişte îmbunătăţiri pe partea bulgară, unde există anumite întârzieri tehnice.

2 comentarii :

Anonim spunea...

un singur stat daca voteaza impotriva, nu mai pupam schengen oricat ne-am isteriza si ratzoi la ei in perioada asta...chestia e ca nu prea vad ce presiune am putea pune noi, baconschi bate apa in piua cu cel PCV, daca renuntam la el, ii doare la basca pe cei din UE... jocurile au cam fost facute si cum ne iubesc atatea tzari in UESSR, mai stam vreo 10 ani pe tusha...daca si pdl isi apara hotii, normal ca nu mai au incredere in nimeni...

Riddick spunea...

Tot unanimitate trebuie şi la primirea Croaţiei, şi la modificarile Tratatului de la lisabona, şi la ridicarea embargoului de armament împotriva Chinei, cum se aude...

La acest ultim punct din păcate nu vom zice "nu", cică MAE are "o strategie economică" în direcţia Chinei. Ce chestie...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: