Strategii

Un interesant interviu în Adevărul cu Iulian Fota, consilier prezidenţial:

EXCLUSIV Consilierul prezidenţial pe probleme de securitate naţională explică de ce presa rămâne pe lista ameninţărilor la adresa statului şi comentează ultimele evenimente la nivel european şi global. Recenta reuniune la vârf Franţa-Germania-Rusia de la Deauville a pus problema unui spaţiu european de securitate comun europeano-rus. Aceasta, cu puţin timp înainte de Summitul de la Lisabona, unde urmează să se adopte noul concept strategic al NATO.  [...]

O.N. Să vorbim acum despre o altă trilaterală, cea desfăşurată recent la Deauville, între Franţa, Germania şi Rusia. Se poate spune că această reuniune prefigurează o nouă arhitectură europeană, aşa cum s-a comentat în presă?

Nu este pentru prima dată când Rusia, Germania şi Franţa se întâlnesc în acest format, pentru a discuta lucruri considerate importante. Dar eu cred că e prea curând să ne pronunţăm tranşant, fiecare îşi face încă propriile evaluări.

I.M.I.: Totuşi, nu există niciun motiv de preocupare specială pentru noi?

Întotdeauna când are loc un dialog special de tipul Franţa-Germania-Rusia există sensibilităţi din partea altor state. Dar, de fiecare dată, preocupările acestora din urmă au fost luate în calcul şi au primit un răspuns. Clarificările vor apărea în dialogul intraeuropean. De aceea suntem împreună în aceleaşi organizaţii. Pentru că, dacă statele mari vor decide singure şi ne vor pune în faţa faptului împlinit, aceasta va avea repercusiuni grave asupra coeziunii  Uniunii Europene şi a NATO.

O.N.: Ce o fi vrând să ne transmită preşedintele rus Dmitri Medvedev atunci când afirmă că România trebuie să dea dovadă de mai multă reţinere în declaraţii în ceea ce priveşte Transnistria?

Sunt multe relatări în presa internaţională şi nu cred că sunt toate exacte. Să aşteptăm mai întâi informările oficiale din interiorul UE pentru că, repet, discuţiile trebuie purtate mai întâi în interiorul clubului, şi nu în afara sa. Evident că pentru noi Transnistria reprezintă un interes mai mare  decât în cazul altor state membre.  [...]

I.M.I.: De ce nu renunţă Preşedinţia la menţionarea presei ca vulnerabilitate în Strategia de Apărare?

Strategia încearcă o radiografie a marilor probleme ale României. În privinţa presei, lucrurile stau cam aşa: chiar presa spune că are o problemă.

I.M.I.: Da, dar nu spune că este una de siguranţă naţională!

Lucrurile nu s-au îmbunătăţit de când Cristian Tudor Popescu a demisionat de la conducerea Clubului Român de Presă atrăgând atenţia asupra „ziariştilor abţibild". Iar începând din toamna trecută s-a intrat mult în zona de interes naţional. De exemplu, aberaţii de genul că preşedintele face afaceri cu Hezbollah, acuzaţii că a vândut tancuri în Georgia şi aşa mai departe. Prea multă minciună şi manipulare în presă! De altfel, e un lucru semnalat şi de către unii dintre colegii dumneavoastră.

O.N.: Şi se tratează minciuna şi manipularea prin menţionarea presei în Strategia de Apărare?

Putem face o Românie mai bună dacă Guvernul e mai bun, Parlamentul e mai bun, partidele sunt mai bune, dar presa nu? Strategia este un document de viziune. Discutăm ca şi cum presa ar fi principala temă a Strategiei, dar nu e aşa. Presa are doar un paragraf, în peste 30 de pagini. Este şi o referire pozitivă, pe care nu o vede nimeni: în pagina  trei se vorbeşte despre libertatea de exprimare. Se recunoaşte rolul  important al presei.

I.M.I.: Deci, e clar, Preşedinţia nu renunţă...

În momentul acesta, aşa cum stau lucrurile, avem motive? Dar de ce nu am putea face un dialog pe această temă?

Discuţii cu Gazprom din considerente diplomatice

O.N.: Rămâne Nabucco obiectivul României sau privim acum şi spre South Stream, susţinut de Rusia?

Nabucco rămâne principalul proiect energetic al României în ceea ce ţine de diversificarea aprovizionării cu gaz.

I.M.I.: Vă întrebăm fiindcă au fost destule discuţii cu Gazprom privind proiectul South Stream.

Trebuie să înţelegem un lucru: noi avem relaţii diplomatice cu toată lumea, iar acestea pot fi bune sau foarte bune. În contextul acestor relaţii, când un partener doreşte să aibă un dialog cu noi, este de bun-simţ să discutăm. Este prima condiţie a oricărei diplomaţii. Eu aş înţelege prin această optică ultimele contacte cu Gazprom. Noi avem relaţii diplomatice cu Rusia şi acestea nu sunt atât de complicate sau de proaste pe cât ar vrea unii să acrediteze. Când ei ne roagă să discutăm o chestiune, nu văd de ce nu am discuta-o. Dar nu înseamnă că acest lucru vine ca o alternativă sau înlocuieşte o altă prioritate. Noi ne vedem de priorităţi şi de preocupările noastre, iar Nabucco e o prioritate. Dar asta nu înseamnă că e singurul proiect pe care îl putem avea pe masă. Înţeleg preocuparea pentru discuţiile ce au avut loc recent, dar, după părerea mea, ele nu schimbă orientarea şi abordarea noastră de politică energetică, mai ales când ştim cât de mult s-a străduit România ca Uniunea Europeană să acorde atenţia cuvenită proiectului Nabucco.

O.N.: Intrăm în spaţiul Schengen  la termenul stabilit, martie 2011?

Din punct de vedere tehnic, noi vom fi gata la timp cu tot ceea ce presupune aderarea la spaţiul Schengen. S-a lucrat mult, n-a fost simplu. Din punct de vedere politic, noi nu vedem motive pentru care România să fie tratată altfel decât au fost tratate celelalte state membre. Noi am angajat toate discuţiile necesare pentru a spune clar că tehnic vom fi gata şi nu va fi nimic care să ni se reproşeze.

I.M.I.: Ce putem face din punct de vedere politic?

Noi nu vrem altceva decât să fim trataţi pe măsura performanţei tehnice şi a obligaţiilor pe care ni le-am asumat. Dar, din păcate, populismul şi demagogia sunt o problemă nu numai la noi, până la urmă, viaţa politică e cam aceeaşi peste tot. Totul depinde de alegerile interne, dar noi ne dorim ca în relaţiile cu noi să nu fie introduse note de relativism.  [...]

Testul Adevărului: Noile puteri ale Europei

1 Summitul de la Deauville. Eu nu aş exagera importanţa acestor reuniuni de tipul celei de la Deauville. Atât Franţa, cât şi Germania sunt membre şi în NATO, şi în Uniunea Europeană. Deci, ele oricum discută la aceeaşi masă cu noi şi este foarte dificil să dezvolte planuri şi strategii secrete, fără să fie întrebate şi fără să aibă dialog cu aliaţii. N-aş vedea lucrurile într-o manieră atât de gravă.

2 Două noi puteri: Rusia şi Turcia. Suntem de-abia la începutul unei lungi discuţii despre reaşezarea securităţii europene. După 1990, ideea era că  securitatea în Europa este reglementată de NATO şi Uniunea Europeană. Rusia era foarte slabă şi, chiar dacă voia mai mult, nu avea mecanismele economice necesare. Iar Turcia era o ţară la fel ca celelalte din interiorul NATO. În acest moment, Rusia e mult mai puternică decât în trecut. La fel şi Turcia. Cele două state au dat deja de înţeles că vor, dacă vreţi, o altă influenţă şi un alt cuvânt de spus în sistemul de relaţii internaţionale.

3 Trei puteri europene. The European Council on Foreign Relations ( ECFR) a publicat de curând un raport care deja face valuri, despre multipolaritate în Europa. În ultimii ani, datorită unor factori obiectivi, s-au văzut limitele puterii americane şi a fost foarte clar că şi alţi actori internaţionali cresc ca putere economică şi, bineînţeles, politică: China, India, Brazilia. Dar şi Turcia. Şi ca atare, acest studiu susţine că în Europa nu mai avem un singur pol de putere, respectiv Bruxelles-ul, nu mai avem nici măcar doi poli, respectiv Bruxelles-Moscova, ci avem trei poli de putere: Bruxelles, Moscova, Ankara.

4 Noua Turcie. Turcia a investit foarte bine şi foarte mult în propria modernizare. Pur şi simplu, a avut o evoluţie remarcabilă, preluând reteţele de succes din Occident. A investit în educaţie, în cercetare şi în tehnologie, implementându-le în interiorul ţării, modernizându-şi economia. Rezultatul este o creştere economică remarcabilă, 11% în 2008, 7% în 2009, şi cred că şi anul acesta va fi în jur de 7%.