Jocurile Gazprom în Balcani

 Vladimir Socor a publicat acest articol (Gazprom Play Map Games in the Balkans With South Stream) pe site-ul Eurasia Daily Monitor / The Jamestown Foundation:

Ministrul economiei din România a anunţat pe 16 iunie că a convins Gazprom să includă România, în loc de Bulgaria, în South Stream, şi alte proiecte de gaze pe teritoriul României. Ministrul român pare că se autofelicită pentru înlocuirea Bulgariei, în urma suspendării de către Sofia a South Stream-ului şi a altor proiecte care implică Rusia şi Bulgaria (Eurasia Daily Monitor, 14 iunie, 18 iunie).  

Moscova, cu toate acestea, doar incită România, Bulgaria, şi alte ţări balcanice una împotriva celeilalte, schimbând încontinuu geografia South Stream-ului, în timp ce întârzie punerea sa în aplicare. Ca întotdeauna la aceste negocieri, partea rusă nu identifică nici resursele de gaze, nici fondurile pentru investiţii din spatele proiectului South Stream.
 
La doar două zile după ce Gazprom dă din cap afirmativ spre Bucuresti, preşedintele rus, Dmitri Medvedev, a făcut cu ochiul spre  Sofia, în timpul Forumului Economic de la Sankt Petersburg. La întâlnirea cu directorii companiilor internaţionale de gaz şi petrol, Medvedev a cerut Bulgariei să se mişte rapid şi să încheie negocierile cu Gazprom pentru proiectul South Stream pe teritoriul bulgar. Medvedev a invocat un acord verbal tocmai încheiat cu Macedonia pentru a include această ţară în South Stream via Bulgaria (Interfax, 18 iunie).

Într-adevăr, pe 17 şi pe 18 iunie, preşedintele Macedoniei, Gjorge Ivanov, şi viceprim-ministrul Zoran Stavreski au purtat discuţii cu preşedintele Medvedev şi CEO Gazprom, Alexei Miller, în vederea posibilei construcţii a unei ramificaţii a South Stream din Bulgaria în Macedonia.
Părţile au convenit să creeze un grup de lucru pentru elaborarea unui studiu de fezabilitate şi un acord preliminar de proiect. Gazprom va trimite o echipă de experţi pentru a începe o cartografiere a traseului conductei de pe teritoriul Macedoniei venind dinspre Bulgaria.

Branşarea la gaze a localităţilor din Macedonia este inclusă în pachetul propus. Nu există nici un cuvânt cu privire la finanţarea de către Gazprom, cu toate acestea. Macedonia a recuperat recent 60 milioane de dolari din datoria avută de URSS si moştenită de Rusia, şi acum ar trebui să investească această sumă (plus alte 15 milioane dolari, cel puţin) în proiectul Gazprom de 300 milioane dolari (Interfax, 17,18 iunie; Min.Af.Int. 17,18,19 iunie).

De asemenea, în timpul Forumului Economic de la Sankt Petersburg, Gazprom a promis CEO Serbia Gas, Dusan Bajatovic, că va finaliza studiul de fezabilitate pentru secţiunea sârbă a South Stream, până în septembrie (Dnevni Avaz, 21 iunie). Aceasta poate avea logică, totuşi, doar în cazul în care premisa iniţială rămâne o conductă în Serbia venind din Bulgaria. Toate lucrările de planificare de la începutul anului 2009 (presupunând că acestea au fost în mod real efectuate) au pornit de la această premisă. Fezabilitatea pentru South Stream intrând în Serbia din România nu poate fi discutată fără a se stabili mai înainte un traseu prin România, dar acesta nu apare nicăieri.

În cadrul evenimentului de la Sankt Petersburg, vice-preşedintele Gazprom, Alexandr Medvedev, a discutat cu prim-ministrul sârb bosniac, Milorad Dodik, şi a propus construirea unei ramificaţii a South Stream în Republica Sârbă din Bosnia-Herţegovina  (Bosnian Serb TV, 18 iunie; Oslobodenje, 21 iunie). Prezenta propunere a fost tot timpul legată de traseul principal al South Stream intrând în Serbia din Bulgaria.

La 18 iunie, la Moscova, prim-miniştrii Vladimir Putin şi Jadranka Kosor, au discutat despre proiectele ruseşti de petrol şi de gaze în Croaţia, inclusiv despre o ramificaţie de la principala conductă South Stream. O gamă de opţiuni există pentru South Stream pentru a intra în Croaţia, dar niciun studiu de fezabilitate nu este cunoscut ca fiind iniţiat. Cu toate acestea, Kosor a promis că Parlamentul croat ar trece în curând o lege de autorizare a proiectului South Stream pe teritoriul Croaţiei şi că operatorul conductelor croat, Plinacro, va forma în curând un proiect comun cu compania "Gazprom" (Jutarnji List, 21 iunie).

Ca un rezultat net, toate aceste declaraţii ruseşti în ceea ce priveşte Bulgaria (şi care nu iau în consideraţie un răspuns "nu" din partea Sofiei), Macedonia, Serbia şi Republica Sârbă din Bosnia-Herţegovina, sunt incompatibile cu promisiunea (dacă a fost vreuna) de a redirecţiona South Stream prin România, în loc de Bulgaria.

În plus, Rusia  creşte numărul clienţilor prezumaţi ai South Stream pentru gazul rusesc, în ciuda faptului că producţia rusească se confruntă cu stagnarea şi neajunsurile în anii următori. Înţepaţi de repudierea bulgară a South Stream (şi a altor două proiecte ruseşti), Moscova este, de asemenea, îngrijorată de faptul că o Grecie insolvabilă ar putea fi în imposibilitatea de a participa la South Stream (Nezavisimaia Gazeta, 17 iunie). Această consideraţie poate explica parţial  propunerea Gazprom din 16 iunie de a ocoli Bulgaria cu totul, şi, astfel, Grecia, re-redirecţionând South Stream prin România către Europa Centrală.

Moscova, de asemenea, speculează pe visul neîmpărtăşit la Bucureşti, al unei conducte de petrol Constanţa-Trieste tranzitând România. Pentru a alimenta aceste speranţe nerealiste, Gazprom sugerează o posibilitate de stabilire a secţiunii române a South Stream de-a lungul rutei ipotetice a magistralei de petrol de la Constanţa până la graniţa română-sârbă (Kommersant, 17 iunie).

Manipularea  economiei şi geografiei din jurul South Stream-ului transformă acest proiect rusesc într-un joc de alba-neagra. Aceste tactici au drept scop principal împiedicarea progresului proiectului sprijinit de UE, Nabucco. Moscova speră să deraieze  deciziile de finanţare ale UE care sunt aşteptate înainte de sfârşitul anului pentru Nabucco. Publicitatea artificială în jurul South Stream poate inhiba angajamentele din sectorul privat pentru investiţii în Nabucco sau chiar (în scenariul ideal Gazprom) să erodeze finanţarea UE a proiectului Nabucco.

Orchestrarea de discuţii la nivel înalt în jurul South Stream, de asemenea, serveşte pentru a ameninţa Ucraina cu acest proiect de bypass. Supraestimând foarte mult viabilitatea South Stream-ului, Kievul (şi Doneţkul) se tem că sistemul South Stream ar putea condamna tranzitul de gaze ucrainean la inutilitate. Pentru a evita această ameninţare imaginară, guvernul ucrainean ar ceda controlul asupra sistemului său de tranzit de gaze către Gazprom.

Variaţiunile pe geografia South Stream-ului şi volumele de aprovizionare pot fi discutate la infinit. Ele servesc pentru a întărâta  ţările din Balcanii una împotriva celeilalte, ar stimula interesul artificial în proiect, ar intimida Ucraina, ar justifica în acelaşi timp amânarea construcţiei şi, astfel, ar acoperi incapacitatea Rusiei de a asigura gaze şi finanţare pentru acest proiect.