Moş Trabuc băgat la înaintare

Meleşcanu - asul din mânecă al „operaţiunii suspendarea“?     

 Scris de George Roncea în Curentul

Se pregătesc poziţiile pentru reluarea atacului la Traian Băsescu

O aparent surprinzătoare ştire - intenţia lui Teodor Meleşcanu de a obţine un scaun la Curtea Constituţională scoate la iveală o parte a ghemului de interese ce privesc obţinerea controlului instituţional de către coloneii/arhitecţii vechii grupări a celor 322. Anul acesta se pare că reîncepe balamucul. Miza poziţionării lui Teodor Meleşcanu la Curtea Constituţională are bătaie lungă. Pierderea Cotroceniului, la alegerile recente, de către Coaliţia PSD-PNL-UDMR-PRM-PC plus grupul politic al celor 16 minorităţi, plus troica mogulilor cu enorme probleme penale - Vîntu, Patriciu, Voiculescu, nu înseamnă că aceasta şi-a epuizat resursele şi energia conglomeratului politico-financiar-securistic ce vizează de atåţia ani (şi) obţinerea redutei Cotroceniului.
Vechea marotă a lui Mircea Geoană, aspiraţia aşezării pe scaunul Cotroceniului, ar putea fi reactualizată de noul/vechiul proiect politic al suspendării preşedintelui Traian Băsescu, ventilat deja prin catacombele politice dåmboviţene. Curtea Constituţională reprezintă o pårghie esenţială a unei mişcări de trupe ce ar avea ca ţintă ocuparea aliniamentului Cotroceni şi răsturnarea celui portretizat acum drept „tiranul bolnav“ - Traian Băsescu. Zilele trecute, Meleşcanu a anunţat tam-nesam că doreşte să ocupe un loc de judecător la Curtea Constituţională, că tot expiră unele mandate. Meleşcanu, „un gunoi în Armani“ - pentru a cita din clasici, a urmat studii universitare la Facultatea de Drept din Bucureşti (1959-1964) şi apoi cursuri postuniversitare de relaţii internaţionale la Universitatea din Bucureşti (1964-1966).

„Infanteristul“ Meleşcanu

În perioada facultăţii, în 1961, şi-a satisfăcut stagiul militar la Şcoala Militară de Ofiţeri de Rezervă din Botoşani, încheindu-şi perioada cu gradul de sublocotenent (în retragere), arma infanterie.
În anul 1966, sublocotentul devine diplomat în Ministerul Afacerilor Externe promovând până la rangul de ambasador şi urcând în ierarhie până la treapta de ministru de Externe în guvernul Nicolae Văcăroiu în perioada 1992-1996. Cariera sa politică evoluează, ajungând senator în 1996, ales pe listele PDSR. În 1997, fondează aşa-numitul partid al coloneilor, Alianţa pentru România, alături de pedeseriştii Mircea Coşea, Iosif Boda, Marian Enache şi mai ales cu suportul celebrului israelian româno-parizian Adrian Costea, tovarăşul eternului şi fascinantului Ion Iliescu. În 2002, APR se topeşte în Partidul Naţional Liberal, iar Meleşcanu obţine poziţia de prim-vicepreşedinte al PNL. În 2004, este ales pe listele Alianţei D.A. senator de Prahova, judeţul de obârşie al averii lui Dinu Patriciu, şi în 2007 este numit în funcţia de ministru al Apărării Naţionale în guvernul Tăriceanu. Pentru o lună, în perioada 15 ianuarie - 29 februarie 2008, a fost şi ministru interimar al Justiţiei, după ce Norica Nicolai a ratat obţinerea fotoliului din cauză de dosar cu bube.
Aspiraţia actuală a lui Meleşcanu cel fără de bube la Curtea Constituţională, unde se cere un minim de 18 ani de activitate în domeniul juridic, ar fi justificată, susţine acesta, de activitatea sa multilaterală de cadru, universitar de data asta. El predă ca profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii Bucureşti, Catedra de relaţii internaţionale, şi, de asemenea, ţine cursuri de masterat la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. Mai este totodată şi membru în diverse comiţii şi comitete - organizaţii de rezervişti mai mult sau mai puţin acoperiţi, cum ar fi ADIRI - Asociaţia de Drept Internaţional şi Relaţii Internaţionale, sau IRSI - Institutul Român de Studii Internaţionale.

Conspiratul liberal Meleşcanu

Cam asta ar fi cariera oficială a lui Teodor Meleşcanu. Partea mai puţin oficială a carierei lui Meleşcanu este completată de surse diverse, cum ar fi fostul ofiţer al Centrului de Informaţii Externe al Securităţii, Liviu Turcu, refugiat în Statele Unite, care în urmă cu mai mulţi ani menţiona prezenţa unui număr de 11 oameni politici cu vizibilitate pe o listă interesantă, a cadrelor conspirate a fostului aparat al Securităţii. Turcu a fost şef al serviciului operativ al DSS pe grupul de spaţii SUA/Canada şi Europa de Vest, - respectiv Germania, Austria şi Elveţia, iar după ce „a ales libertatea“ a fost condamnat la moarte, în iulie 1989, de autorităţile comuniste. Ca mulţi dintre foştii ofiţeri de informaţii care şi-au ales refugiul în Statele Unite, Liviu Turcu a ajuns un colaborator preţios al comunităţii de informaţii americane.
Lista publicată de Turcu - a celor 11 politicieni romåni aflaţi în fondul informativ al unor unităţi din fostul Departament al Securităţii Statului, cuprindea nume de răsunet, pe lângă Teodor Meleşcanu. Colegii săi de listă erau Adrian Năstase, Mircea Coşea, Mircea Paşcu, Radu Vasile, Eugen Dijmărescu, Alin Teodorescu, Viorel Hrebenciuc, Şerban Mihăilescu, Ilie Sårbu şi Gelu Voican Voiculescu. Câţiva dintre cei aflaţi pe lista lui Turcu au fost confirmaţi public - cum ar fi Mircea Coşea şi Şerban Mihăilescu, despre care CNSAS a precizat că au fost ofiţeri acoperiţi. Pe Radu Vasile l-a dat în gât Emil Costantinescu. Alin Teodorescu a confirmat şi el relaţiile cu Aparatul, uitând să precizeze calitatea sa de lucrător pe ogorul a două instituţii de breaslă, dintre care una era dintr-o ţară comunistă vecină (nu şi prietenă).
În ce-l priveşte pe Meleşcanu, chiar actualul său coleg său de gaşcă - Cozmin Guşă, a susţinut că a fost ofiţer acoperit al fostei Securităţi înainte de 1989. „Cei care vor să afle adevărul ar trebui să studieze ce făcea, în 1989, Meleşcanu, la Viena, foarte aproape de locul în care a fost sinucis Marin Ceauşescu“, a afirmat Guşă despre actualul candidat la scaunul Curţii Constituţionale.
Meleşcanu, potrivit listei lui Liviu Turcu, apărea în scriptele a nu mai puţin de trei unităţi ale Securităţii: U.M. 0195, U.M. 0625 şi U.M. 0544, fosta 0920.
U.M. 0195 era fosta unitate de contrainformaţii externe care îi supraveghea pe ofiţerii din spionajul extern, mai precis pe ofiţerii DIE (Direcţiei de Informaţii Externe). U.M. 0625 a fost unitatea care se ocupa de contraspionaj pe teritoriul Romåniei. U.M. 0544 - înainte de fuga lui Pacepa, avea indicativul 0920, tot din activul DIE, şi trimitea ofiţeri romåni pentru a spiona în străinătate, sau cadre deplin conspirate care se ocupau de operaţiuni de comerţ exterior.

Traseul estic al liberalului Meleşcanu

N-ar fi o problemă majoră vechiul pedigree al lui Meleşcanu. Dacă omul a lucrat pentru statul român, înainte de 1989, servind patria în felul său, să-i fie de bine. Problema ar fi reconversia unora dintre cadrele vechiului regim de pe la noi care au primit, după 1989, lumina (mai ales) de la Răsărit şi care s-au aşezat disciplinaţi, milităreşte, în siajul unor politicieni şi oameni de afaceri proeminenţi pentru care banul greu a venit în conturi via Est. Filiera moldo-rusă a fost bătătorită intens de Teodor Meleşcanu, iar urmele trecerii sale prin spaţiul de limbă rusă, nu foarte îndepărtate, au stârnit, în 2007, un scandal public, datorită lui Mugur Ciuvică, cel care a dat în vileag documente scurse de la SRI, instituţie care ar fi monitorizat contactele realizate de acesta pe filiera cu pricina.
În perioada 23-27 septembrie 2006, o delegaţie a PNL, condusă de Teodor Meleşcanu, a efectuat o vizită în Republica Moldova, iar în acea vizită PNL a semnat un protocol de colaborare cu Alianţa Moldova Noastră (AMN) din Republica Moldova. După numai cåteva zile, Serafim Urechean, liderul AMN, s-a deplasat la Moscova şi a extins acordul printr-un act de strånsă colaborare cu Edinaia Rossia, partidul lui Putin.
Legăturile dintre PNL, Alianţa Moldova Noastră (AMN) şi partidul lui Vladimir Putin, Edinaia Rossia, au fost deconspirate în urma scandalului provocat de Mugur Ciuvică pe marginea unor documente ale SRI prin care se proba existenţa unui corp secret, „Grupul de evidenţă“, care monitorizează acţiunile politicienilor şi afaceriştilor romåni în zona Răsăritului Romånesc şi a fostei URSS.
Atåt reprezentanţii PNL, cåt şi cei ai AMN au ascuns iniţial această legătură. Ea a devenit însă evidentă după ce au apărut date oficiale pe site-ul partidului Edinaia Rossia, unde se menţiona acordul şi declaraţia comună a lui Serafim Urechean cu Constantin Kosaciov, preşedintele Comisiei prezidiului Edinaia Rossia pentru relaţii economice şi, totodată, preşedinte al Comitetului de Politică Externă al Dumei de stat.
Ulterior, la o reuniune a Alianţei Liberal-Democraţilor Europeni, şeful PNL, premierul de atunci al Romåniei, Călin Popescu Tăriceanu, s-a întålnit personal cu liderul AMN, Serafim Urechean. Contactele via Chişinău dintre penelişti şi ruşi au căpătat o coloratură încă mai simpatică odată cu vizita la Palatul Victoria, la fratele Tăriceanu, în toiul Referendumului de suspendare a lui Traian Băsescu, a celebrului Kondiakov, mare maestru al masoneriei ruse şi, totodată, mare meşter şi tartore al serviciilor ruseşti. Toate aceste legături de amor romåno-rus au fost anterior consolidate, desigur, pe filiera PSD, filiera „de afaceri“ continuată cu sfinţenie de PNL. Actualul conglomerat politic PSD - PNL are rădăcini serioase, înfipte adânc în solul rodinei ruseşti. În perioada guvernării PSD, la alegerile din 2004, liderul Blocului Moldova Democrată, Serafim Urechean, l-a susţinut public pe candidatul Rusiei în Ucraina, Viktor Ianukovici, devenit acum preşedinte al Ucrainei. Rusia şi-a scos acum pårleala după Revoluţia Oranj. La råndul lor, americanii vor să-i pårlească cu Scutul. Scutul lui Traian, mai ceva ca valul lui Traian.

Rusia, dragostea mea...

La vremea Revoluţiei Oranj, în 2004, şeful campaniei lui Ianukovici, „eminenţa cenuşie“ a Kremlinului şi måna dreaptă a lui Putin, Gleb Pavlovsky, a fost şi coordonatorul echipei ruseşti de campanie a moldovenilor lui Serafim Urechean. Urechean a avut parte şi de o „acoperire oficială“ dinspre PSD care i-a trimis un pesedist din Iaşi ce a fost desemnat şef de campanie „la vedere“: Cezar Caluschi, partener de afaceri cu Bogdan Solcanu, fiul senatorului PSD Ioan Solcanu, fidelul lui Ion Iliescu.
Se poate spune că Meleşcanu este un insider şi un pion important al fostei grupări a celor 322, recomandat de o carieră mai mult decât interesantă. Practic, altul mai bun decât domnia sa, cu excelentele sale recomandări pe linie de activităţi cu caracter subversiv, pentru scaunul Curţii Constituţionale, nici nu se poate găsi. Dacă va şi obţine acest scaun înseamnă că ne aşteaptă cu adevărat o vară fierbinte, poate chiar mai fierbinte decât vara lui 2007.

http://www.curentul.ro/2010/index.php/2010030840814/Actualitate/Melescanu-asul-din-maneca-al-operatiunii-suspendarea.html