14 februarie 2010

Teoria şi practica

În Spiegel Online International a apărut un interviu cu Günter Verheugen, preluat şi de Evenimentul zilei. Verheugen a fost timp de 10 ani comisar european, fiind şi politician socialist (SPD-Germania).
Articolul din Spiegel are trei părţi: "UE nu are nicio viziune spre ce ne îndreptăm", "Nu vor urma schimbări instituţionale pentru o perioadă de timp" şi "Următorul val de extindere".
 
Redau pasajele semnificative din Evenimentul zilei (am intervenit pe text - cuvintele de culoare roşie):

La momentul actual, ideea unui stat european singular (adică, unic!) este pur şi simplu irelevantă (având în vedere realitatea politică. - cuvinte scoase de Ev.z.). Sunt doar zone ale presei britanice care susţin că există oameni care şi-ar dori realizarea acestui lucru. Eu nu cunosc pe nimeni care să-şi imagineze asta (nici la reuniunile Grupului Bilderberg, la care participi ?!). Totuşi, e o opţiune pe care nu o poţi scoate din calcul în viitor”. (da, ne-ai liniştit... ţţţ...) [1]

Dilema cu care ne confruntăm este aceea că întâmpinăm rezistenţă (emoţională - scos de Ev.z. Ba nu, raţională...sper) din partea statelor membre exact în acele zone care reclamă mai multă unitate. Luaţi, de exemplu, problema unei politici externe comune şi războiul din Irak. Majoritatea europenilor s-au opus, şi totuşi n-am reuşit să ne impunem viziunea asupra americanilor (de a renunţa să urmeze această nebunie - scos de Ev.z.)" [2]

Europa nu va avea un rol global atâta timp cât îşi va conduce politica internaţională doar cu instrumentele diplomaţiei şi ale asistenţei umanitare. Avem nevoie şi de mijloace. Cred că e necesară o forţă militară comunitară. Astăzi, europenii au două milioane de soldaţi la dispoziţie, dar abia reuşesc să trimită 60.000 de oameni într-o zonă de conflict (deci, "să urmeze o nebunie" ?!) [3]

Suntem deja în competiţie cu economiile unor ţări precum China sau India. Ele sunt mult mai mari decât noi şi ritmul lor de creştere este dramatic. Dacă vrem să fim competitivi, vom avea nevoie de o piaţă comună şi mai mare. (SPIEGEL ONLINE: Together with Russia? Verheugen: Absolutely". - scoase de Ev.z. Haraşo, vas'că eliminăm taxele produselor ruseşti, da' le menţinem la produsele americane !) [4]

Şi în continuare, alte pasaje care nu mai apar la Ev.z. :

 SPIEGEL ONLINE:  Şi despre faimosul motor franco-german care se presupune că ar conduce UE?

Verheugen: Nu funcţionează perfect în acest moment. Şi chiar dacă ar fi, nu ar mai fi de ajuns. Avem nevoie de cel puţin trei ţări din grupul de state membre, cele mai puternice, care nu întotdeauna ar forma imediat un fel de alianţă de blocaj în UE, în scopul de a împiedica fiecare propunere care este pusă pe masă.

SPIEGEL ONLINE: Şi noi nu avem trei?

Verheugen: Nu. Să le luăm la rând, bine? Am avut Marea Britanie, dar nu putem să mai contăm pe ea. De asemenea, nu este nevoie să mai vorbim despre Italia, la acest moment. Spania este într-o situaţie economică critică şi nu este în măsură să îşi exercite rolul de lider. Polonia se îndreaptă în această direcţie, dar are încă un drum lung de parcurs.

SPIEGEL ONLINE: Deci axa Paris-Berlin, este tot ce avem?

Verheugen: Recent a fost teorie mai mult decât practică, este un pic anemică. Revigorarea acestui parteneriat ar fi un lucru bun pentru Europa orice s-ar întâmpla, în special în cazul în care Franţa şi Germania nu vor reveni la a sprijini doar propriile lor interese naţionale. Şi ambele au a învăţa un singur lucru: Germania şi Franţa nu mai pot stabili cursul Europei doar ele singure.  [5]
- - - - - - 

Verheugen: Statele din Balcani şi Turcia sunt pe ordinea de zi. Ţările balcanice au avut perspectiva de aderare din 1999. Asta a fost o afacere: ai perspectiva de a adera la UE şi, în schimb, lucrezi pentru a crea stabilitate în ţara ta. Aceasta a funcţionat bine în unele locuri şi rău în altele. Uneori a mers prost în ansamblu. Acum unele ţări se descurcă ceva mai bine. Alţii, în special Bosnia-Herţegovina, sunt o problemă aproape insolubilă, în opinia mea. Ei pur şi simplu nu vor să trăiască împreună într-un stat, dar vor să trăiască într-o Europă unită. Această parte explozivă a Europei poate obţine stabilitate pe termen lung doar în cazul în care acesta face parte din UE. [6]

Acum, comentarii.

[1]   Verheugen, şi acum, şi când era comisar UE pentru extindere a dispreţuit şi minimalizat referendumurile care nu dădeau o majoritate "Da" pentru proiectele Bruxellesului de hipercentralizare. Ignorarea voinţei populare este o metodă de lucru curentă în implementarea "proiectului".

[2]
şi [3] se bat cap în cap. Sau, nu ?!... a propos de "motorul european" [5]

[4] Se pare că Germania este deja "pe treabă" de ceva vreme. Suplimentar, când nu îi ies ploile - în cazul de faţă în România cu autostrada "Transilvania" (2003-04), se pune de o intervenţie transpartinică germană pentru rediscutarea aderării României la UE.

[6] Altminteri, se pot închide ochii la neregulile practicii democratice dacă un stat "balcanic" precum România face ce trebuie ca să "creeze stabilitate pe termen lung" (referendumul constituţional controversat din 2003).

2 comentarii :

anarchix spunea...

Wow!

E clar ca multe dintre jegurile din UE sunt agenti de influenta rusi, daca nu chiar KGB-isti cu acte in regula. Exemplul porcului de Schroeder este evident.

Banuiesc ca tot ce ramane RO este sa importe din EU civilizatia/politetea si alte chestii de bun simt, iar in rest, incapatanare cat cuprinde.

Riddick spunea...

Lobbyul bruxellez este bine infiltrat prin toate partidele din România, au deja ani de propagandă înainte.

Trebuie demascate toate chestiile dubioase si reacţionat în consecinţă.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: