18 ianuarie 2010

Moscoviţii la Bruxelles



Traducerea articolului The Russian (Lobbyist) Invasion of Brussels, de pe blogul lui Robert Amsterdam :

Invadarea Bruxellesului de către ruşi (lobişti)

Mai jos este o traducere a unui articol interesant scris de Marlena Mistrzak, publicat în revista poloneză Wprost ( Săptămânal ), care aruncă o privire asupra proliferării seratelor-şic, la Bruxelles, găzduite de către reprezentanţi trimişi de la Moscova, şi asupra artei delicate de influenţare, practicate la Uniunea Europeană. Care a fost odată o decadenţă rezervată doar Washingtonului.

Moscoviţii la Bruxelles
de Marlena Mistrzak
Sursa: Wprost ( Săptămânal ), 17 ianuarie 2010, p. 26

Rusia nu este membră a Uniunii Europene şi, probabil, nu va deveni pentru un timp foarte lung. Cu toate acestea, puteţi găsi apărătorii săi peste tot la Bruxelles. Deputaţii europeni polonezi (de la ambele partide - PiS [Legea şi Justiţie] şi PO [Platforma Civică] sunt de acord că Moscova are o influenţă excepţională, pe care  încearcă să o combată în comun.

Ruşii de la Bruxelles sunt bucuroşi să găzduiască petreceri, pe care politicienii polonezi le găsesc "suspecte". Ei trimit invitaţii oriunde s-ar putea, în speranţa că cineva nebănuitor  va împrumuta evenimentului faţa lor şi numele. "Nu cu mult timp în urmă o reuniune privind relaţiile UE-Rusia a avut loc la Bruxelles. Am fost şocat când am realizat că, în conformitate cu programul, am presupus că aş fi unul dintre vorbitori. Asistenta mea nici măcar nu a confirmat prezenţa mea. Evenimentul a fost organizat de către Lukoil ", spune Ryszard Czarnecki, deputat în Parlamentul European de la partidul PiS. Colegul său Paweł Kowal confirmă activitatea excepţională a angajaţilor Ambasadei Rusiei în cercurile sociale europene. "În opinia mea, exact aceiaşi agenţi ruşi de influenţă au încercat să blocheze discursul lui Mihail Saakaşvili în Parlamentul European în timpul crizei din Caucaz " - reaminteşte Adam Bielan (PiS). Oamenii şoptesc despre serviciile secrete din Rusia pe coridoarele de la PE. Jacek Saryusz-Wolski (PO), fost preşedinte al Comitetului de Afaceri Externe, de asemenea, vorbeşte despre influenţe ruse la Bruxelles.

El recunoaşte că reprezentanţi oficiali ai lobby-ului rus au încercat să negocieze cu el. Reprezentanţii Gazprom-ului fac lobby pentru Rusia în Parlament. În timp ce conduceam Comitetul m-am întâlnit cu reprezentanţii acestora de câteva ori, inclusiv în timpul când m-am întâlnit cu Dimitry Medvedev (el a fost membru al Consiliului  "Gazprom" la acel moment ) - îşi reaminteşte Saryusz-Wolski.

Lobby-ul oficial este un lucru, altceva sunt simpatiile pro-ruse ale deputaţilor în Parlamentul European.
Grupul care exprimă opiniile Rusiei include unii dintre italieni (relaţiile strânse între Putin şi Berlusconi nu sunt niciun secret pentru nimeni), comuniştii bulgari şi germani.
Chiar dacă simpatiile pro-ruse ale socialiştilor din SPD sunt departe de a fi surprinzătoare (fostul cancelar Gerhard Schroeder a fost şef al Consiliului de Administraţie al consorţiului Nord Stream, care rămâne controlat de ruşi), o abordare similară din partea reprezentanţilor CDU nu este tot atât de clară. Cel mai activ susţinător al Rusiei este acum deputatul în Parlamentul European Elmar Brok. Recent, atitudinea sa l-a făcut pe principalul apărător al Europei împotriva Rusiei, lituanianul Vytautas Landsbergis, atât de furios, încât a ameninţat că pleacă din PPE, la care el şi Brok aparţin.

Când Parlamentul European a votat Raportul lui Marcin Libicki (PiS), care discuta pericolele ecologice legate de construcţia Nord Stream-ului pe platforma Mării Baltice, un număr neobişnuit de jurnalişti s-au adunat la intrare. Aceştia, la aproape toată lumea care intra în Parlament (inclusiv Saryusz-Wolski), le adresau o întrebare: "Sunteţi un reprezentant al Gazprom?". Libicki însuşi îşi reaminteşte vizite ale reprezentanţilor la nivel înalt ai "Gazprom". Printre oamenii care încercau să-l convingă să îşi schimbe părerea a fost Dariusz Szymczycha, cu ani în urmă un înalt funcţionar de la Cancelaria preşedintelui. Astăzi Szymczycha neagă acest lucru - "Domnul Libicki ar trebui să amintească împrejurările în care ne-am întâlnit mai precis. Eu nu am fost reprezentant al vreunei instituţii în timp ce vorbeam cu el. Firma pentru care lucram, niciodată nu a cooperarat cu Gazprom " - a asigurat el într-un comentariu pentru Wprost. Cu toate acestea, el nu spune despre ceea ce s-a discutat la întâlnirea sa cu Libicki.

De asemenea, atunci când Comitetul de petiţii a dezbătut raportul, mulţi dintre deputaţii europeni (de naţionalitate britanică, germană, italiană şi chiar şi lituaniană) au arătat semne de simpatie pentru ruşi. Deputatul european britanic Diana Wallis şi cel italian Salvatore Tatarella, împreună cu Elmer Brok, au inundat Comitetul cu aproape o sută de amendamente, în încercarea de a schimba raportul. "Ei au jucat, evident, pentru ruşi. Au făcut tot posibilul pentru a diminua problemele ecologice subliniate în raport" - susţine Ryszard Czarnecki. "Brok a folosit argumente ridicole. De exemplu, el a încercat să dovedească faptul că construcţia conductei pe platforma Mării Baltice ar fi mult mai puţin dăunătoare decât construirea ei în peisajul frumos al Mazuriei  (regiune cu lacuri în nord-estul Poloniei). Aceasta a fost absurd, pentru că niciodată  Mazuria nu a fost considerată o alternativă pentru acest proiect. Modul prin care Brok a încercat să convingă Comitetul a fost în mod clar demagogic - declară  Libicki pentru Wprost. În ciuda a tot ceea ce ei au întreprins, nu au reuşit de data aceasta - Raportul a fost aprobat fără modificări .

 Crearea Euronest - Adunarea Parlamentară a ţărilor Parteneriatului estic şi a Parlamentului European, creat de Jacek Saryusz-Wolski, a fost alt succes al polonezilor. Cu toate acestea, şi în acest caz, unele scandaluri s-au întâmplat. Czarnecki a declarat: "În timpul următoarei reuniuni, la care cadrul juridic al Euronest a fost creat, preşedintele bulgar, Cristian Vegenin, a prezentat un document finalizat. Absolut diferit de cel anterior, votat integral. Fusese inclusă o dispoziţie care garanta prezenţa observatorilor ruşi în timpul sesiunilor Euronest". Dacă versiunea astfel modificată a statutului ar fi fost acceptată, Euronest nu ar fi fost un instrument al politicii UE, ci - în cuvintele lui Czarnecki - un băţ pătrat într-o gaură rotundă. Participanţii la sesiuni, cum ar fi fost deputaţii din Azerbaidjan, Armenia, Ucraina, Belarus, Moldova sau Georgia s-ar fi simţit nesiguri, dacă nu chiar speriaţi. Obiecţia polonezilor a produs efecte şi, în curând proiectul documentui a fost readus la forma iniţială. Oricum, nu a fost prima încercare de a sabota Euronest.

Înainte de a fi fost ales Vigenin preşedinte, un alt bulgar - Evgeni Kirilov, şef al delegaţiei bulgare de la PE - a fost un candidat pentru această poziţie. Cu toate acestea, s-a dovedit că el era un fost agent KGB.

Există, de asemenea, deputaţi în Parlamentul European, care recunosc pur şi simplu, că atitudinea lor este pro rusă. Un reprezentant al minorităţii ruse în Letonia - Tatiana Ždanoka - este unul dintre ei. Ždanoka, care este de origine rusă, participă la lucrările Comitetului pentru cooperare parlamentară a UE cu Republica Moldova, care este încă considerată de către Rusia, o parte din sfera sa de influenţă. Ea este, de asemenea, un membru activ al Euronest - instituţie de care Rusia este foarte interesată. Şi socialistul german  Knut Fleckenstein - de asemenea, are legături cu ruşii. El a fost aproape de industria gazelor naturale pentru o lungă perioadă de timp. În sesiunea actuală Fleckenstein a devenit un preşedinte al Delegaţiei  parlamentare UE - Rusia. Un membru al delegaţiei, Marek Migalski (PiS) a spus: "Acesta acţionează atât de apatic, ca şi cum ar fi în grevă. În CV-ul său am găsit informaţii din care reiese că în anii şaptezeci a fost un oaspete frecvent în URSS în calitate de reprezentant al uneia dintre companiile germane de petrol ". Prin urmare, deputaţii europeni polonezi au făcut tot posibilul pentru a împiedica o persoană atât de strâns legată de Rusia de a obţine poziţia de preşedinte al unei agenţii a Uniunii Europene pentru relaţiile cu Moscova. Migalski, împreună cu Sławomir Nitras (PO), în mod constant l-au întrebat despre relaţiile sale cu Rusia. Dar Fleckenstein a dat răspunsuri neclare şi evazive. Nitras, de asemenea, reaminteşte că, atunci când s-a pus problema de a sprijini Memorialul ( organizaţie rusă pentru protecţia drepturilor omului, care numără printre membrii săi pe Serghei Kovalev şi Lyudmila Alekseeva ), la candidatura pentru Premiul Saharov, şi a venit timpul procedurilor de delegare, Fleckenstein a avut obiecţii puternice. Miglaski sugerează că cea mai bună soluţie este să fie înlăturat Fleckenstein din poziţia sa actuală, dar nu ar fi  uşor, luînd  în considerare pactele existente între fracţiunile PE.

Când Polonia a intrat în structurile UE, Jacek Saryusz-Wolski a rezumat relaţiile UE cu Rusia şi alte state post-sovietice spunând: "Rusia prima". În zilele noastre nu vrea să se întoarcă la aceste cuvinte, dar admite că există încă multe de făcut. Paweł Kowal a comentat: "Nu este nimic în neregulă cu lobby-ul în sine, chiar şi unul rus. Atâta timp cât vom reuşi să creăm o contrapondere la el." Şi se pare că, în cazul în care polonezii nu vor construi această contrapondere la Bruxelles, nimeni nu o va face.

15 comentarii :

Despina spunea...

Banuiam ca este asa, dar nu as fi crezut ca este ATAT DE GRAV .
Este o situatie despre care cand aud ,cel putin tarile estice ar trebui sa sara in sus si sa se gandesca cum sa se apare.
Nu numai polonezii dar si romanii trebuie sa faca ceva concret, sa le deschida mintile occidentalilor .
Este de neacceptat.
Se foloseste o metoda de tipul celei utilizate de Duda cu Printesa Margareta- n-ai leac pentru o astfel de relatie !
Rusii incearca ,ceilalti trebuie sa se fereasca.

Noi am fost trei fete la parinti si niciodata n-am fost de acord cu parintii nostri pentru ca NU NE LASAU sa invatam ruseste ( desi eram refugiati din Basarabia si eram obisnuite sa auzim vorbindu-se limba rusa in familie )Acum ii intelegem pe parinti ( desi n-avem nimic cu limba lui Puskin, Dostoiesvki sau Tolstoi)....

Riddick spunea...

Se pare că PPE este filoxerat de clica italo-germană cu antene la Mockba. Conservatorii britanici s-au tirat de mult, au creat grup nou la PE, numai popularii din România rămân la PPE, să le mai dea ăia un pesmete, ceva, de pe la fundaţia adenauer. Ce silă îmi este...

Dispar vreo oră...

Despina spunea...

Si ai nostri trebuie sa schimbe grupul -CLAR
Rusii acapareaza TOT si apoi DICTEAZA

Riddick spunea...

Nu prea cred, la cât de fomişti sunt, se complac (PPE) cu socialiştii, cică după 2 ani 1/2 este înţelegere ca PSE ( socialiştii )să preia conducerea comisiei europene de la Barroso (altă şulfă socialistă mascată). La începutul lui 2012. Un lucru e sigur (dacă mai rămâne UE până atunci): la urmatoarele alegeri "europene" vor fi două partide - Partidul Lisabona şi Partidul Anti-Lisabona.

Despina spunea...

Problema este ca cei mai multi occidentali parca s-au prostit.

Cred ca bunastarea materiala i-a scutit de multe experiente de viata negative care sa-i aduca cu picioarele pe pamant.Nu sunt "caliti" suficient si cad in ghiarele rusilorsau a diversilor panglicari.
Habar n-au ce inseamna sa fi trait in comunism

Riddick spunea...

Las' că începe curăţenia, uşor-uşor. La primăvară vin conservatorii la putere în Marea Britanie (s-ar putea să facă un referendum daca M.B. sa mai participe la U.E.), apoi Ungaria, unde vine Fidesz-ul lui Viktor Orban (eurosceptic), iese tămbălău.

Despina spunea...

Sa speram ca se trezesc.
Trebuie sa se schimbe ceva.
A fost cea mai mare criza din ultimii 60 de ani, cam peste tot.

Ai vazut noua postare a lui TRU de la Europa libera- despre Ucraina?

Riddick spunea...

Nu, intru acum...

Victor Roncea spunea...

Scris de
Victor Roncea
Renumitul luptător anticomunist, scriitorul rus Vladimir Bukovski, refugiat în Marea Britanie, pune la îndoială, prin intermediul ziarului „Curentul“, probitatea profesională şi morală a şefului propus să conducă politica externă a UE, uniune asemuită de cercetătorul antisovietic cu o nouă URSS. Este vorba de baroneasa Catherine Ashton, nominalizată arbitrar în funcţie, ca şi conducătorul formal al UE, Herman Van Rampuy, supranumit de jurnalişti „preşedintele Bilderberg“ pentru faptul că singura sa recomandare pentru acest post este cea de membru al grupului elitist secret. Săptămâna trecută, surse politice din Londra au furnizat pentru corespondentul HotNews o scrisoare trimisă preşedintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, în care europarlamentarul britanic Gerard Batten pune sub semnul întrebării reputaţia noului ministru de externe al UE, baroneasa Catherine Ashton. În scrisoare, informează HotNews, Batten îi cere lui Barroso analizarea trecutului lui Catherine Ashton, acuzată de legături cu URSS la începutul anilor ‘80, pe când era trezorier al unui ONG „anti-dezarmare“, tipic celor înfiinţate de KGB pe tot cuprinsul Occidentului. Acum, după părerea mea, nici adresantul nu este mai breaz decât persoana reclamată, dacă ţinem seama că Barroso şi-a început cariera ca lider al mişcării maoiste a „proletariatului revoluţionar portughez“ devenită ulterior Partidul Comunist al Muncitorilor Portughezi. Europarlamentarul Gerard Batten face trimitere în scrisoarea sa la celebrul scriitor Vladimir Bukovski, care este şi preşedinte de onoare al Centrului Rezistenţei Anticomuniste din România şi care a avut ocazia să scotoceasă prin arhivele KGB, din care a şi extras, pentru cercetare, un fond impresionant, care poate ajuta la scrierea adevăratei istorii a comunismului. Vladimir Bukovski, care a efectuat mai multe vizite în România, ne-a demonstrat de altfel şi legăturile lui Ion Iliescu cu structurile sovietice ale KGB în aceiaşi ani ‘80. Bukovski ne-a oferit stenograme secrete ale KGB, din care reieşea că Ion Iliescu era considerat de Mihail Gorbaciov drept preferatul lui pentru a prelua puterea la Bucureşti după îndepărtarea violentă a lui Ceauşescu în urma loviturii de stat dirijate de KGB şi GRU în România. Aşa se explică probabil şi plăcerea lui Vîntu de a-l invita pe Gorbaciov să viziteze, după 20 de ani, locul crimelor din decembrie 1989. Fără îndoială, Vîntu speră ca la „Gala“ sa, a celor „10 Anti-România“, programată după alegeri, pe 10 decembrie, să se consacre de faţă cu patronul de la Răsărit, instalarea succesorului lui Iliescu-KGB peste „noile domenii ale imperiului roşu“. Cu speranţa că visurile mogulilor vor rămâne deşarte, până atunci vă oferim, în exclusivitate, poziţia scriitorului Vladimir Bukovsky faţă de instalarea baronesei Catherine Ashton: „Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit“.

Victor Roncea spunea...

A cincea coloana a URSS conduce Europa

Numirea baronesei Ashton ca ministru de Externe al UE a fost făcută în spatele uşilor închise, în cele mai bune tradiţii ale Biroului Politic sovietic. Parlamentele naţionale, presa şi publicul nu au avut nicio şansă să discute meritele candidaturii ei în avans - ne-au fost prezentate ca un fapt împlinit. Şi, bineînţeles, viitoarea aprobare a Sovietului Suprem European este văzută ca o concluzie anticipată - după cum nu au întârziat nici felicitările în cor de la liderii mondiali. În orice caz, după mine, şi nu numai, există mari probleme care se ridică faţă de ea în Marea Britanie.
Între 1980-1983, Cathy Ashton a fost trezorier şi apoi vicepreşedinte al Campaniei pentru Dezarmarea Nucleară (CND). La vremea aceea, CND a fost un pivot al „campaniei de pace“ sponsorizate de sovietici în Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord. Cu bună ştiinţă sau nu, activiştii CND au fost coloana a cincea sovietică. Mai mult, la acel moment CND a acceptat donaţii uriaşe din partea unor binefăcători neindentificaţi, pe care a refuzat ferm să-i numească, aceştia rămânând anonimi până în ziua de azi.
Am demonstrat cu sute de documente strict secrete din arhivele sovietice (a se vedea „Judecata în Moscova“) că acea campanie de dezarmare nucleară de la începutul anilor ‘80 a fost orchestrată pe ascuns de la Moscova. Într-o măsură substanţială, a fost, de asemenea, finanţată de către Blocul Sovietic. Banii au fost direcţionaţi prin intermediul partidelor comuniste şi a altor organizaţii pro-sovietice sau individuale, cu scopul de a le creşte influenţa în „mişcarea de pace“.
Cu Cathy Ashton ca trezorier, conturile CND nu au făcut obiectul unui audit independent. Sub presiunea publică, ele au fost supuse auditului pentru prima dată în 1982-1983 şi s-a descoperit că suma de 176,197 lire sterline - 38 la sută din venitul anual al CND - nu a putut fi urmărită până la donatorii săi originali. Auditorii Godfrey, Lord&Co au raportat că banii au provenit din „donaţii voluntare care nu pot fi controlate în totalitate până când aceştia nu intră în registrele contabile. Veniturile complete provenite din astfel de încasări nu sunt, prin urmare, susceptibile pentru verificările independente de audit“.
După cum a fost cunoscut, fără îndoială, pentru Ashton, cel însărcinat cu strângerea de fonduri în CND era un membru al Partidului Comunist, Will Howard. Apropo, cariera lui ulterioară nu a fost mai puţin amuzantă decât cea a lui Ashton. El a părăsit Partidul Comunist şi CND-ul la sfârşitul lui 1980 şi şi-a petrecut restul vieţii ca om de afaceri şi militant al „schimbărilor climatice“ - până la moartea sa în 2008.
Dacă eşti trezorier al unei organizaţii anti-NATO, şi un comunist făţiş îţi aduce 176 de mii de lire sterline de la donatori anonimi, nu ai nevoie de prea multe variante pentru a ghici de unde vin banii - Rothschild, regele Saudit sau chiar Biroul Politic Sovietic. Dacă ea nu a putut pune doi şi doi împreună, nu avea nicio treabă cu a fi trezorier. Sau, dacă putea, ea acoperea cu bună ştiinţă pentru agenţii sovietici plătiţi pentru subversiune. Ea era fie o conştiincioasă membră a Coloanei a V-a, fie unul dintre cei pe care Lenin îi numea „idioţii folositori“. Tertium non datum.

Victor Roncea spunea...

Dacă pot specula, nu cred că a fost o idioată. În conformitate cu dosarul ei MI5, strecurat prin presa britanică săptămâna trecută, ea se afla sub supraveghere ca un „simpatizant comunist“. Ea reprezenta CND la întâlnirile Partidului Comunist. Împreună cu tovarăşii ei din CND, avea legături apropiate cu Partidul Comunist Francez. În 1980, ea şi două comuniste britanice au alcătuit delegaţia CND până la organizaţia olandeză controlată de comunişti „Opriţi bomba cu neutron“ (Stop the Neutron Bomb). Când s-a întors în Marea Britanie, la sugestia olandezilor, Ashton a aranjat pentru grupurile CND să se unească cu perechile lor din Olanda. La conferinţa anuală a CND din 1 decembrie 1983, împlinind un an ca vicepreşedinte al CND, ea a prezidat o întâlnire organizată de „Marxism Today“, jurnalul oficial teoretic al Partidului Comunist.
Cu un asemenea trecut, cum ar putea ea să fie de încredere pentru a reprezenta Europa pe scena lumii, de exemplu, în relaţiile cu Rusia? Ea nu ar fi obţinut niciodată o asemenea poziţie într-un guvern democratic. Asemenea numiri sunt posibile doar în EUSSR.
Aşadar, tovarăşi, ar trebui să ne felicităm pe noi înşine: avem în cele din urmă o grămadă de sovietici din a cincea coloană care conduc Europa. Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hruşciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar şi Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reuşit.
Vladimir Bukovski
CURENTUL
http://victor-roncea.blogspot.com/2009/11/exclusivitate-vladimir-bukovski-denunta.html

Riddick spunea...

@Victor Roncea : ce circ grotesc...

Despina spunea...

Ma infior numai cand citesc.
Daca mai si gandesc in viitor....

John Galt spunea...

"they have liquidated ALL true opposition in eastern europe"

Taica'meu a murit saracu' in urma cu 10 ani de cancer cu evolutie foarte rapida. Era membru fondator pnl. Sunt sigur ca nu a fost singurul.

Riddick spunea...

Dumnezeu să-l odihnească!

Şi la mine în familie au fost cazuri similare,unul chiar foare ciudat.

Se vede că este mai veche înegistrare (195), Christopher Story încă nu-i cu părul complet alb.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Călin Popescu-Tăriceanu, 2008: "Vom da astăzi, în Parlamentul României, un vot istoric - votul pentru ratificarea Tratatului de reformă al Uniunii Europene. Pentru România este mai mult decât un moment festiv. Ratificarea Tratatului de reformă marchează o etapă. Spun acest lucru din două motive. Pe de o parte, este o primă etapă pe care noi am parcurs-o în cadrul Uniunii Europene, după aderarea de la 1 ianuarie 2007. Am avut şansa să contribuim la negocierea şi la construirea acestui Tratat, beneficiind de aceleaşi drepturi şi având aceleaşi obligaţii ca oricare altă ţară europeană. Este cel dintâi tratat european semnat de România, în calitate de stat membru al Uniunii Europene. Simbolic, este primul document al Europei extinse, negociat şi semnat în format UE 27. Pentru toate aceste motive, odată cu ratificarea de către Parlament, putem spune că este cel dintâi tratat european pe care România îşi pune efectiv amprenta, conform intereselor sale, nemaifiind în postura de a prelua ceea ce au negociat şi au decis alţii. Doamnelor şi domnilor senatori şi deputaţi, în urmă cu trei ani, prin votul dumneavoastră, România a ratificat Tratatul constituţional ["Constituţia UE", caducă], odată cu ratificarea Tratatului de aderare la Uniunea Europeană. Aşa cum ştiţi, Tratatul constituţional nu a putut intra în vigoare. Din fericire, aşa cum noi am susţinut în timpul negocierilor, inovaţiile din acest document au fost preluate în Tratatul de la Lisabona. Aceste inovaţii sunt un pas înainte faţă de tratatele europene în vigoare acum."

 

Postări populare: