04 aprilie 2009

S-a-ntâlnit Baba cu Moşu'. La televizor.




De vreo cativa ani urmaresc emisiunea ,,Tanase si Dinescu'', pe Realitatea TV. O vreme am privit emisiunea ca pe divertisment, uneori avand ingaduinta pentru anumite chestiuni, discutabile.De la un timp am inceput insa sa am unele indoieli, unele tresariri. Parca apareau flash-back-uri ale anului 1990, CPUN, cand Dinescu, cu manecile suflecate, mistocarea firava opozitie reala care exista. Intre timp, omu' s-a ajuns, a lasat Uniunea Scriitorilor pe butuci, apoi s-a lansat in afaceri si media, cu suisuri si coborasuri. Celalalt comiliton, Tanase, poza in anii '90 in militant pe taram civico-politic.Amandoi insa au acelasi laborator de fabricatie, Soros-style. Sa ne reamintim ce gazeta a creat mitul politic Dinescu, inainte de 1989, anume ,,Liberation", publicatie socialista franceza. Nu va mirati, asadar, ca Dinescu se defineste drept ,,om de stanga'', altfel fiind un capitalist parat.Acesti sarmani muppetsi au imbatranit urat. Privindu-i, totusi, parca Baba ar fi Dinescu. Nu prea il mai prinde verva , tot ce spune suna fals, ca pentru un auditoriu dinainte racolat. Sa-i lasam , asadar, sa boscorodeasca linistiti.


3 comentarii :

Marius Mina spunea...

Si Basescu face parte din acceasi ferma

Riddick spunea...

Posibil, Marius, doar este ,,Portul Cultural Cetate'' ! :)))

robin spunea...

Mosnegii din Muppets erau cinici, dar cu umor si inteligenta. ST si MD sint numai cinici si penibili.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: