Nu sunt "anti-Trump" (*) dar văd că se speculează "situaţia" în aşa fel încât antiglobaliştii să halească atacurile globaliste la Venezuela, China şi Cuba

* în măsura în care Trump chiar este ceea ce se pretinde a fi (sunt tot mai puţin convins de "simultaneitatea celor două situaţii"); a nu se înţelege că l-aş aprecia ori cauţiona pe Biden, în privinţa căruia n-am absolut nicio îndoială (ori, vreo "aşteptare pozitivă")

Trepăduşi cu oarecari poziţii de autoritate caută să impună teza amestecului venezueleano-chino-cubanez în falsificarea voturilor din SUA, desigur "în urma precedentelor" (n-aşa?!) alegerilor câştigate de Chavez şi Maduro. Ţinta este publicul conservator, şi miza nu-i "victoria lui Trump" ci modelarea acestui public înspre tezele globaliste, de confruntare cu state antiglobaliste precum cele trei (dar nu numai cu ele):

Firma "Scytl" dezminte informaţiile cum că ar fi fost obiectul unei "razii în Germania, la care au participat militari americani" - deja partea de frază dintre ghilimele, întâlnită în afirmaţii date drept certe de căuzaşii Echipei Trump, ar fi trebuit să apară by default ca de-a dreptul dubioasă, ştiind cât de cât procedurile, şi "bunele" relaţii SUA-Germania. În ce mă priveşte, sunt convins că Scytl ori whatever nu-s deloc cinstiţi ori dezinteresaţi, da'... vorb-aia: spune-i hoţului-"hoţ", nu-l face beţiv ori curvar.

Nu mai este loc de întors - ori e albă, ori e neagră. Asta, cu "ancheta extinsă" (Scytl, Dominion &Co.), că altminteri frauda e clară. Rămâne de văzut cu ce scop s-a comis ea: cu scopul de demoralizare a conservatorilor (= "na, că cu toate protestele voastre, nu ne-am lăsat şi ne-am impus 'câştigătorul' nostru"), şi/sau de demonizare a conservatorismului (în ambele situaţii - ori "au minţit, ştiind că au pierdut şi iată c-au şi pierdut, pe drept", ori "au 'câştigat' fraudulos, prin justiţia controlată de ei").

Fact Checking Regarding US Elections: Debunking Fake News

The Bay of Pigs - 50 de ani

Pe 17 aprilie 1961 un grup de cubanezi exilaţi în SUA au debarcat în Cuba, în zona denumită "Golful Porcilor" (The Bay of Pigs) sau Playa Girón, cu promisiunea că vor beneficia de sprijin aerian din partea aviaţiei militare americane. Acest lucru nu s-a întâmplat, au fost trădaţi, fiind în cele din urmă copleşiţi de armata castristă (raport de forţe: 41.000 / 1500). Bătălia se mai numeşte La Batalla de Girón (sau de Playa Girón).

 

Mai multe detalii pe Wikipedia, aici.  Evenimentul a dus la criza rachetelor ruseşti din Cuba (1962) şi la moartea lui Kennedy, un an mai târziu.

Un articol din Front Page Magazine despre acest eveniment:

An Anniversary of Heroism and Shame—the Bay of Pigs at Fifty

Posted by Humberto Fontova on Apr 15th, 2011

 
“They fought like tigers,” writes the CIA officer who helped train the Cubans who splashed ashore at the Bay of Pigs 50 years ago this week. “But their fight was doomed before the first man hit the beach.”

That CIA man, Grayston Lynch, knew something about fighting – and about long odds. He carried scars from Omaha Beach, the Battle of the Bulge, and Korea’s Heartbreak Ridge. But in those battles, Lynch and his band of brothers counted on the support of their commander in chief. At the Bay of Pigs, the American Grayston Lynch and his Cuban band of brothers learned — first in speechless shock and finally in burning rage — that their most powerful enemies were not Castro’s Soviet-armed soldiers massing in nearby Santa Clara, but the Ivy League’s best and brightest dithering in Washington.

Lynch trained, in his own words, “brave boys who had never before fired a shot in anger” — college students, farmers, doctors, common laborers, whites, blacks, mulattoes. They were known as La Brigada 2506, an almost precise cross-section of Cuban society of the time. The Brigada included men from every social strata and race in Cuba — from sugar cane planters and cutters, to aristocrats and their chauffeurs. But mostly, the band was comprised of the folks in between, as befit a nation with a larger middle class than most of Europe.

Short on battle experience, yes, but they were bursting with what Bonaparte and George Patton valued most in soldiers: morale. No navel-gazing about “why they hate us” or pondering the merits of regime change for them. They’d seen Castroism point-blank.

Their goals were crystal clear: firing-squads silenced, families reunited, tens of thousands freed from prisons, torture chambers and concentration camps. We see such scenes on the History Channel after our GIs took places like Manila and Munich. In 1961, newsreels could have captured much of the same without crossing oceans. When those Cuban freedom-fighters hit the beach at the Bay of Pigs 50 years ago this week, one of every 18 Cubans suffered in Castro’s Gulag. Mass graves dotted the Cuban countryside, filled with hundreds of victims of Castro and Che Guevara’s firing squads. Most of the invaders had loved-ones among the above. Modern history records few soldiers with the burning morale of the Bay of Pigs freedom-fighters.

Mazăre putredă

Primarul infractor de Constanţa mai urcă o treaptă a abjecţiei, făcând apologia regimului dictatorial comunist Castro, din Cuba.

Radu Mazăre a apărut la Şcoala de Vară a TSD de la Jupiter îmbrăcat într-o uniformă asemănătoare celei cubaneze şi a perorat:

"Mie îmi place de Fidel Castro. E un şmecher, a luat puterea la 32 de ani şi a ţinut-o 50 de ani şi a făcut ce a crezut el că trebuie să facă. Şi a avut şi gagici şi a avut şi femei şi şi-a făcut treaba. Da, mie îmi place de el. Ce dacă unora nu le place şi strâmbă din nas, mie îmi place. Şi voi ar trebui să faceţi la fel, să aveţi curaj şi să faceţi ce vă place", a spus Mazăre.

 Castro "şi-a făcut treaba",  iar acolitul său, Ernesto "Che" Guevara, "a avut curaj", nu glumă...

The Bay of Pigs - 49 de ani

În aprilie 1961 un grup de cubanezi exilaţi în SUA, cu pregătirea militară prealabilă asigurată de CIA, au debarcat în Cuba, în zona denumită "Golful Porcilor" sau Playa Girón, cu promisiunea că vor beneficia de sprijin aerian din partea aviaţiei militare americane. Acest lucru nu s-a întâmplat, au fost trădaţi, fiind în cele din urmă copleşiţi de armata castristă (raport de forţe : 25.000/41.000 vs 1500). Bătălia se mai numeşte La Batalla de Girón (sau de Playa Girón).

Mai multe detalii pe Wikipedia, aici.  Evenimentul a dus la criza rachetelor ruseşti din Cuba (1962) şi la moartea lui Kennedy, un an mai târziu.

Un articol de Humberto Fontova: The Bay of Pigs—An Anniversary of Heroism and Shame

The Bay of Pigs—An Anniversary of Heroism and Shame

Humberto Fontova
Tuesday, April 13, 2010

"Freedom is our goal!" roared commander Pepe San Roman to the men assembled before him 49 years ago this week. "Cuba is our cause! God is on our side! On to victory!"

Fifteen hundred men crowded before San Roman at their Central American training camps that day. The next day they'd embark for a port in Nicaragua, the following day for a landing site in Cuba named Bahia De Cochinos (Bay of Pigs). Their outfit was known as Brigada 2506, and at their commander's address the men (and boys, some as young as 16) erupted.

A scene of total bedlam unfolded. Hats flew. Men hugged. Men sang and cheered. Men wept. The hour of liberation was nigh -- and these men (all volunteers) were putting their lives on the line to see their dream fulfilled. Their dream was a Cuba free from the Soviet barbarism that tortured it, free from firing squads, torture chambers and the teeming Castroite Gulag.

The Brigada included men from every social strata and race in Cuba -- from sugar cane planters to sugar cane cutters, from aristocrats to their chauffeurs. But mostly the folks in between, as befit a nation with a larger middle class than most of Europe.

"They fought like Tigers," wrote a CIA officer who helped train these Cuban freedom-fighters. "But their fight was doomed before the first man hit the beach."

That CIA man, Grayston Lynch, knew something about fighting -- and about long odds. He carried scars from Omaha Beach, The Battle of the Bulge and Korea's Heartbreak Ridge. But in those battles, Lynch and his band of brothers could count on the support of their own chief executive.