16 august 2015

Îmi scăpase porcăria asta !


Noua lege electorală (votată şi de "opoziţie") era criticată mai ales pentru numărul mic de mandate alocate românilor "expaţi" (sau turişti).

Dar elementul de reală gravitate este "îngheţarea" scenei politice în cazul mandatelor vacante, care se vor completa nu prin vot anticipat, reflectând situaţia politică de la acel moment, ci prin "împingerea înainte" a următorului de pe lista partidului parlamentarului care a vacantat mandatul. În acest mod nu mai pot fi testate real tendinţele din electorat (la o vreme după alegeri), oligarhia sustrăgându-se de la verdictul cetăţenesc.
"În caz de vacanţă a mandatelor de senatori sau de deputaţi aleşi pe liste de candidaţi, supleanţii ocupă locurile devenite vacante, în ordinea în care sunt înscrişi în liste, până la data* validării mandatului pentru ocuparea locului vacant".
* Chiar dacă ar fi vorba doar de perioada de "tranziţie" până la votul pe liste (2015-2016), tot ar fi grav; acum invocându-se "imposibilitatea" alegerilor anticipate datorită dispariţiei colegiilor (abrogate explicit în noua lege), precum şi inexistenţa listelor de candidaţi.
Legea alegerilor locale (şi ea votată de "opoziţie") este similară din acest punct de vedere, în plus prevede alegerea primarului într-un singur tur: de exemplu, dacă sunt trei candidaţi având respectiv câte 35, 33 şi 32 de procente, "câştigă" cel cu 35%, împotriva a 65% din electoratul local. La alegerea preşedintelui consiliului judeţean, oligarhia iar fuge de cetăţeni, acesta fiind ales de consilierii judeţeni. Adică, în urma negocierilor dintre partide, fără o legitimitate dată de o majoritate clară, eventual tranşată printr-un tur doi.

De asemenea, şi legea referendumurilor a fost modificată, pragul de validare fiind coborât de la 50% la 30%. Oligarhia se teme de majorităţile reale.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: