Măşti, public, sergenţi de noapte

Naţional:

   Este spre dimineata si nu stim inca rezultatul fermentatiilor provocate de alegerea unui subcomisar, subfirurg si frizer, romanas de-al nost’, pre la Curtile Evropii.

  Va fi tot jupuitul cela de nu a efectuat nici macar o plangere, o turnatorie sau vreo dare la semn ? Stim ca nu ne baga nimeni nici in san, nici in seama, ca nu contam, ca pana si bulgaroctonii emit pretansii. De fapt o doamna de pe acolo, ca si la Unesco. De fapt, complexul nostru plin de exageratiuni cand vine vorba despre vecini, nu ma nebuni, onorabile ! De fapt, si de drept, nici ca ne intereseaza, caci actiunea a fost deja efectuata in culisele pline de brazi, mioare si ape repezi ce dau in vad. Ca mai intotdeauna in Istorie, spargem seminte si ne uitam cu grija cum zboara perdelele la usa din tinda, numaram cate picioare are vaporul si cu ce se hraneste el noaptea. Apoi, dupa un asemenea exercitiu indelungat de gandire, privim prin gaura cheii la ulita si vrem sa vedem daca a inceput a se raspandi seara. Gesturile astea, departe de a fi pitice, sunt mai degraba pithice. Caci, vorba unui prieten, niciodata nu avea vreo importanta daca Dinamo sau Steaua ar fi luat cutare cupa, important era ca ele sa bata Rapidul !

  Cel mai frumos spectacol, in afara de cel dat de onor. politicienii implicati, il dau televiziunile de toate colorile – ca, nu avem deloc incotro, acum sunt in culori, bibicule ! Inainte, pe vremea alb-negrului, era semplu, se anunta cate o schimbare la radio sau telejurnal si gata, respiratia revenea la normal. Acum, orice lucru, cat de mic, pitic si de nimic, starneste revelatii sonore, acapareaza amagiri, aprinde diverse traiectorii de patimi, da drumul la lumina galagiei. De pilda, Nicusor (auzi dumneata, un asa afront ?) e la Ploiesti, la Bucuresti sau prin cele Americi ? Lucru mare ! Sau, a fost sau n-a fost, cum ar zice un cineast, a fost, monser, moft sau tachinare la Cortoceni ? Partea cea mai frumoasa este cine vorbeste, ca in proza auctoriala, cine povesteste si se intromisioneaza, precum leusteanul sau naratorul omniscient, in borsul sputei si disputei. Amoeba sa vorbeasca ? Peste poate, ce-s copil ? Copil retardat, vreau a zice. Urdea, alta petarda, alta angela “exmarsanda”, care “preconteaza” pe Dreapta, ca prioritate ? Alta, Avass-qui-rit, dinspre Salaj, cu facies de casiera de supermarchet ? Sigur ca micul nostru carlan a iesit sifonat din odaia cu aburi, era si normal, maseurul cu ochii in bagdadie vine intotdeauna cu apa data in clocot in caldare, trebuia sa te astepti la asa ceva ! Nu se face pentru ca sa ratezi starterul ! Mai abititr la baia turceasca !

  Televiziile, sa revenim la ele, s-au dat din nou in stamba. Primo, din lipsa de alte evenimente in afara de smenurile familiare si familiale, au creat unul – fireste, comandat si comanditat, daca ni se permite, – dar de slaba valoare tehnica si tactica. Secundo, au fost mobilizati ( convocati sau consemnati o fi mai bine ? ) gramezi de analisti, dar nu si de psihanalisti, care au dezbatut indelung toate fetele cerului, luandu-se la cearta intre ei. Tertio, au fost sondati si unii telespectatori inter-activi, chiar si unii lasati la vatra. Multe turbulente, multa apa de ploaie si o singura piesa de schimbat pe tabla : Nebunul Regent ! Mangafaua !

  Nalucile noptii – noctium phantasmata – cum s-ar zice colea, in cartier – nostime si ghemuite de invidie s-au pietrificat si au batut in geam ca intr-o cabina telefonica, anuntandu-ne debransarea de la tuturoiul bunului-simt. Reactiile de bucurie hidoasa nu s-au lasat asteptate prea mult si ne-au demonstrat din nou ca ne preocupa mai intens defectarea caprei vecinului decat maturarea prispei personale. Alde Larvinia Sancru nu trebuie sa hie asa folle de rage, ea e un soi de Zazie in metrou, o tarancuta parvenita si nimic mai serios de atat. Ca si alde Savoiu sau Savtoiu, alta scamatorie natanga transformata in filtru magic. Ca sa nu mai vorbim despre ochiul magic, asa cum aveau balercile alea de radiouri ale copilariei, plotonierul-jandar Turtescu sau Turcalescu, al de desface ideile precum cojile de la cartoafe. Toti tachinand strasnic si invaluind in zaduf de odicolon balul intreg care curge in defavor. Precum indicatia din titlu, neica ! De castigat nu cred sa fi castigat cineva din aist cadril, de pierdut am mai pierdut inca o data, ca tontii, cu totii !