15 octombrie 2013

Presimt că va fi comisă o nouă porcărie de către Echipa Băsescu de la CCR


Prima (mai mare) fiind aprobarea - de către Echipă - a scăderii pragului de validare a referendumurilor, de la 50% la 30%. Nu trebuie să ne deruteze "amânarea cu un an", are tocmai scopul de a se mări participarea, prin cuplarea cu alegerile prezidenţiale: nici cu un prag de 30% nu s-ar fi validat un referendum constituţional "izolat", în această toamnă. De asemenea, se are în vedere şi facilitarea unor eventuale referendumuri în chestiunea revizuirii tratatelor Uniunii Europene, despre care se vorbeşte tot mai mult.

Azi, CCR trebuia să se pronunţe în chestiunea constituţionalităţii prescripţiei infracţiunii de omor, şi (ca să vezi !) tocmai din cauza lui Motoc-CEDO nu a putut lua o decizie, amânând-o pentru a doua oară. Pe 23 octombrie este o altă şedinţă importantă la CCR, judecarea contestaţiei lui Băsescu împotriva pragului de validare de 30%. Este posibil ca până atunci Motoc să plece de la CCR, descărcându-l astfel pe Băsescu de răspundere: "Nu mai am majoritate la CCR, de-aia trece neconstituţionalitatea urmăririi penale a crimelor comunismului şi ale 'revoluţiei', şi constituţionalitatea pragului de 30%".

AGERPRES:

Curtea Constituțională a României (CCR) a amânat marți pentru 21 noiembrie pronunțarea asupra excepției de neconstituționalitate privind înlăturarea prescripției executării pedepsei pentru infracțiunile de omor.

Amânarea pronunțării soluției a fost determinată de imposibilitatea constituirii completului de judecată, Iulia Motoc nefiind în țară. 

Excepția a fost ridicată de Nicolae Jr. Trebuian, care a contestat constituționalitatea dispozițiilor art.125 alin.3 din Codul penal.

CCR a discutat excepția în ședința publică din 24 septembrie, însă a amânat pronunțarea pentru 15 octombrie. 

Săptămâna trecută, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) și-a exprimat îngrijorarea privind posibila blocare a dosarelor Revoluției ca urmare a soluționării unei excepții de neconstituționalitate de către Curtea Constituțională a României la data de 15 octombrie 2013. 

Excepția face referire la Legea 27/2012 care a modificat Codul penal al României, după cum urmează: a înlăturat prescripția răspunderii penale pentru infracțiunile de omor (omor, omor calificat, omor deosebit de grav și infracțiuni intenționate care au avut ca urmare moartea victimei), inclusiv pentru cele în legătură cu care nu s-a împlinit termenul de prescripție la data intrării în vigoare a legii (martie 2012) și a introdus sintagma "indiferent de data la care au fost comise" pentru imprescriptibilitatea infracțiunilor de genocid, crime contra umanității și de război. 

Președintele executiv al IICCMER, Andrei Muraru, a transmis la acea dată judecătorilor CCR o scrisoare privind situația care ar fi creată odată cu admiterea excepției de neconstituționalitate a Legii 27/2012. 

"Legea 27/2012 are implicații inclusiv în ceea ce privește cercetarea și judecarea persoanelor responsabile pentru decesele înregistrate în contextul evenimentelor din decembrie 1989. O admitere a excepției de neconstituționalitate în cauza legată de imprescriptibilitatea infracțiunilor pentru care nu s-au împlinit încă termenele de prescripție ar însemna ca persoanele responsabile pentru infracțiunile de omor nu vor mai putea fi trase la răspundere penală. Consecința ar fi că faptele de la Revoluție pentru care nu se îndeplinise termenul de prescripție în martie 2012 (și care deveniseră astfel imprescriptibile) vor fi prescrise definitiv, deci nu se mai poate atrage răspunderea penală a făptuitorilor. Toate denunțurile vor fi soluționate prin rezoluții de neîncepere a urmăririi penale. 

Precizăm că modificarea din 2012 nu are niciun efect asupra faptelor de omor pentru care termenul de prescripție a răspunderii penale era deja împlinit", se arăta în scrisoarea adresată CCR.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: