Dez-ocuparea: Sistemul te vrea mut ca în filmele cu Charlie Chaplin

09 aprilie 2016

Sistemul te vrea mut ca în filmele cu Charlie Chaplin

Stres - Bloody Sunday cu DJ Mo

Vad cum tara scade si nu doar in perimetru
Gaborii sunt anti-popor mai nou iti dau headshot in centru
Iar daca o sa protestam riscam Bloody Sunday ca in Dublin
Ca sistemul te vrea mut ca in filmele cu Charlie Chaplin
Prin mass-media promoveaza, incoroneaza non-valori
Ca tu sa-ti urasti poporul si sa devii tradator
D-asta sunt mai din topor cand tre' sa-mi fac prieteni noi
Ca unii ar vrea sa vada cum fac bani si legat de un pietroi
Sau oricum, ceva greoi sa cad sigur in plasa lor
Ca-s falsi actori care au mare nevoie de cascadori
Si o sa cazi in caz ca dormi, pana la final stai treaz
Ca suntem inconjurati de criminali ca-n Alcatraz
Ori poti sa astepti libertatea pana o sa ajungi la Antipa
Sau pana murim cu totii simt deja cum vine clipa
Cand vom privi in trecut si cu frica de Judecata
O sa vrem inca un minut ca sa ne mai rugam o data.

2 comentarii :

Riddick spunea...: Stres - Bloody Sunday cu DJ Mo (prod. George Borza)

https://www.youtube.com/watch?v=KMCb35-o6QM

https://www.youtube.com/channel/UCxdpS1kb-3gfGmL3u03MJ4A/videos?nohtml5=False; 4/09/2016
Riddick spunea...: E postat clipul din 21 martie, cu 18 zile înaintea celui anticreştin de la Taxi, şi are numai 12500 de accesări vs 422000 (postat pe 7 aprilie, 422000 ÎN DOUĂ ZILE !)

Sunt canale de răspândire a acestor mesaje gen TAXI, cred că MII sau ZECI DE MII au sarcina să le "urce" pe Facebook şi devin virale prin tembelismul celor din lista de friends şi a cititorilor.; 4/09/2016

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii ( Atom )

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."