05 iulie 2014

Ponta se laudă la Londra că statul pierde controlul la Electrica, vânzând 51% din companie. Cum rămâne cu independența energetică



Deși actuala putere trâmbițează pe unde apucă faptul că tot ce întreprinde (dar și măsurile viitoare privind exploatarea gazelor de șist, de pildă) are ca scop dobândirea de către România a independenței energetice.

Cu toate acestea, cele mai profitabile companii de stat din energie sunt privatizate pe bandă rulantă, fără nicio opoziție. A venit rândul companiei Electrica să fie vândută.

Două aspecte sunt de semnalat în acest caz – că statul pierde controlul asupra companiei, vânzând pachetul majoritar și că se laudă că nu a fost vândută unui investitor ci a fost listată la bursă, deci va fi o vânzare transparentă și corectă. Acest lucru este vândut ca un mare success pentru care întreaga Românie ar trebui să tresară.

Electrica este una dintre cele mai profitabile companii de stat în care nu era nevoie de investiții majore, ci doar de cheltuieli pentru întreținere.

De remarcat că nicio societate cu pierderi nu intră în vizorul guvernului Ponta.

Ca spectacolul să fie total, o delagție din România în frunte cu premierul Victor Ponta şi ministrul delegat pentru Energie, Răzvan Nicolescu, a participat vineri la listarea companiei Electrica pe Bursa din Londra, pe care statul vrea 390 de milioane de euro pe 51% din acţiunile companiei. Adică preț de vreo 3-4-5 grădinițe și bazine. Electorale, firește.

În perioada 16-25 iunie, statul român a oferit 177 milioane noi acţiuni Electrica urmând ca, după vânzare, participaţia statului să se reducă la aproximativ 48,8%.

Per total, Guvernul speră să strângă cel putin 435 de milioane de euro din listarea a 51% dintre acţiunile Electrica.

2 comentarii :

Crystal Clear spunea...

Noi, românii cu ce mai rămânem ?

Riddick spunea...

Cu cârca...


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: