Cum pot fi identificaţi complicii ocupantului: deviază atenţia de la agenţii străini ajunşi la butoane în România, la ţinte secundare pe care le numesc "statul mafiot", "sistemul băsist", "corupţia generalizată".

23 iulie 2013

Ilie Şerbănescu: Dacă statul a scăzut la doar 7%, de ce nu duduim de prosperitate?



Tot biata bucăţică reprezentată de stat, acum de numai 7%, să fie de vină pentru toate relele din economie?! Si cum dracu’ reducerea şi mai pronunţată a acestei ponderi deja derizorii ar putea fi calea capabilă să aducă mântuirea pe care ne-o tot propovăduieşte FMI?!

Jurnalul Naţional:

Mai mult ca sigur fără să vrea, experţii FMI, ducând la paroxism încercarea de a demonstra justeţea abordărilor prescrise României, au ajuns, în ultimul raport de ţară, să obţină exact efectul contrar: să pună în evidenţă tocmai eşecul acestor abordări, eşec rezultând din netemeinicia lor.

Dincolo de temele dragi FMI, mereu şi mereu flaşnetate – precum reuşita menţinerii sub control a deficitului bugetar şi nereuşita întârzierii aşa-ziselor reforme structurale (rezumate de fapt de FMI la o scoatere din joc a statului din economie), experţii instituţiei pun pe tapet ceea ce pare a fi, după părerea lor, cheia problemei: statul are încă o poziţie prea importantă în economie şi, să cităm, „prea mare raportat la situaţia din alte ţări est-europene”. Care sunt aceste poziţii? 10% în ocuparea forţei de muncă şi 7% în valoarea adăugată din economie (adică în PIB). Aoleo! Iată, potrivit FMI, cu ce statul român sperie Vestul! Cu nişte poziţii absolut derizorii în economia din România. Si pe care FMI le compară, nu întâmplător, cu poziţiile statului din Europa de Est şi nu cu cele din Occident, unde statul a păstrat poziţii puternice, chiar de control, în timp ce a vândut altora balivernele despre eficienţa scoaterii statului din joc, pentru a le răpi de fapt economia în lipsa oricărei apărări naţionale.

Si apoi, dacă demodatul, hulitul şi ineficientul stat a ajuns în economie la numai 7% din PIB, cum se face totuşi că trăim tot prost, precum atunci când statul era atot-stăpânitor?! Si cum se face că nu trăim fermecător în condiţiile în care minunatul, mult cântatul şi performantul sistem privat a ajuns să preia mult peste 90%?! Iar România a rămas subdezvoltată şi poziţia ei este tot codaşă în Europa?! Tot biata bucăţică reprezentată de stat, acum de numai 7%, să fie de vină pentru toate relele din economie?! Si cum dracu’ reducerea şi mai pronunţată a acestei ponderi deja derizorii ar putea fi calea capabilă să aducă mântuirea pe care ne-o tot propovăduieşte FMI?!

De fapt, FMI intră în capcana propriilor baliverne. FMI a ajuns să reclame statului român restructurări (precum creşterea productivităţii) care nici nu depind de acesta din urmă, ci preponderent de sectorul privat. FMI nici nu se gândeşte să analizeze cât din neperformanţa întreprinderilor de stat este realmente management prost, cât prăduire din partea unor firme private şi cât protecţie socială sau a economiei! FMI continuă, într-un mod aproape idiot, să apese pe pedala lipsei de performanţă a statului! De fapt într-un mod insidios, pentru a-l vulnerabiliza faţă de capitalul străin al cărui agent de vânzări FMI este. Întrebarea este simplă: în măsura în care de 20 de ani a avut loc un transfer uriaş de resurse şi activităţi economice de sub administrarea celui mai prost manager (statul) către cel mai bun manager (sistemul privat), cum se face că nu duduim în prosperitate?!

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Teodor Baconschi, 2011: "România nu a ajuns târziu și din întâmplare în construcția Europei unite, ci a participat încă de la început, prin voci precum Gafencu și Ciorănescu, la gândirea acestui proiect.Totodată, îmi permit să evoc în acest ilustru sediu ideea federalismului european, concept creștin-democrat căzut în desuetudine. Consider că a reînvia astăzi ideea Statelor Unite ale Europei nu este lipsit de importanță, ba chiar de o anumită urgență. Asistăm cu toții nu doar la o criză de creștere sau la o reticenţă a lărgirii Uniunii (enlargement fatigue), ci la o adevărată criză a spiritului european. Criza actuală nu e pur economică sau financiară, ci e o criză a valorilor fondatoare, a viziunii și a identității europene. Mai mult ca oricând, trebuie să evităm riscul revenirii, pe fondul crizei, a discursurilor naționaliste, xenofobe, rasiste. Tentația închiderii în sine e mare. O Europă care se îndoiește de beneficiile euro sau ale spațiului Schengen este deja o Europă în devoluție. Tocmai fiindcă știm că alternativa la partidele populare riscă să fie partidele populiste, dorim să creăm în România o Mișcare Populară cu vocație majoritară, asemănătoare cu UMP în Franța sau PDL în Italia. Europa are nevoie să mențină în guvernele naționale partide populare capabile să răspundă întreitului imperativ al momentului: să reformeze în spiritul responsabilității, să se opună populismului crescând al stângii și al extremei drepte, și să continue construcția europeană. În fine, criza Europei nu are ca soluţie resurgența discursului naționalist și redescoperirea frontierelor, ci determinarea creștin-democraților, a tuturor guvernelor și partidelor afiliate PPE, de a continua până la capăt proiectul Statelor Unite ale Europei, oricât de extrem ar părea acest lucru."


Postări populare (nu P.P.E. !):