Depunător: un cretin care-şi dă banii băncii

BURSA:

       Optimiştii nu pot crede nici în ruptul capului în sfârşitul lumii, deşi sfârşitul lumii se află în faţa lor, îl văd, îl pipăie, îl trăiesc.
       Desigur, nu este vorba despre exploziile solare, despre schimbarea polilor, sau despre scufundarea continentelor şi inundaţiile devastatoare, în urma cutremurelor generalizate.
       Nu, nu este vorba nici măcar despre războiul atomic.
       Este vorba, "doar", despre sfârşitul lumii cunoscute.
       Da, sfârşitul lumii cunoscute a avut loc, deja.
       Că ne dăm seama sau nu ne dăm seama, asta nu schimbă situaţia.
       Ceea ce trăim în prezent nu mai este lumea pe care o cunoşteam şi nu seamănă cu nimic din ceea ce cunoaştem.
       Trăim în plin necunoscut.
       De mii de ani, civilizaţia noastră se bazează pe credit.
       Sclavagism, feudalism, capitalism, comunism şi iar capitalism, - toate sunt sfredelite de credit.
       Suspectez că şi comuna primitivă.
       Fie că are loc un împrumut între persoane, fie că se petrece între persoane şi instituţii, fie numai între instituţii, noţiunea de credit se află în temeiul oricăreia dintre organizările sociale, traversându-le indiferent de "relaţia de proprietate dominantă" (cum ar spune-o Marx).
       Ei bine, ne aflăm, deja, dincolo de asta.
      În aprilie, am scris în BURSA un articol intitulat "...of Cyprus" (vezi pe site la 11.04.2013), unde am semnalat:
     "De când a fost formulată ideea recapitalizării ei cu bani confiscaţi de la deponenţi, nu mai putem să vorbim despre «Bank of Cyprus», ci simplu, doar despre «of Cyprus».
     Dacă tot e să ne batem în definiţii, atunci trebuie spus că sfeterisirea banilor deponenţilor nu corespunde noţiunii de «bancă», deoarece, fundamental, ea prestează servicii de păstrare a banilor şi plată la ordinul proprietarilor banilor.
     Deci, ... «of Cyprus»"
     Cititorii au apreciat articolul şi au râs ca de o glumă (mi se păruse şi mie că poanta e bună).
     Dar, de fapt, nu doar glumisem.
     Subiectul este grav, subiectul este esenţial, subiectul priveşte temeiul lumii noastre.
     Subiectul priveşte dicţionarul.
     Da, în realitate, "bail in"-ul cipriot a surpat noţiunea de "bancă" din dicţionarul lumii.
     Şi nu ne-a mai furnizat vreo altă definiţie.
     Ne-a lăsat în fundul gol.
     Astăzi, când mai rostim "bancă", nu ştim la ce ne mai referim, pentru că sunt două: una care, din câte ştiam, îţi păstrează banii şi alta care ţi-i ia.
     Tu din care "bancă" foloseşti: din aia sau din ailaltă?
     Vor fi unii care să spună că exagerez, că asta-i în Cipru şi că să fie la ei, acolo, că noi nu avem problema şi nici nu o vom avea.
     Fraţilor, greşiţi!
     În primul rând, greşiţi pentru că nu sunteţi ataşaţi noţiunilor de dicţionar.
     Haideţi să vedem: credeţi că dacă Teorema lui Pitagora se dovedeşte că nu-i validă pe Marte, atunci va mai rămâne validă pe Pământ?
     Dacă aşa credeţi, atunci dovediţi candoare, dar nu rigoare logică.
     Nu, dacă Teorema lui Pitagora nu-i validă pe Marte, atunci nu mai are universalitate şi prin urmare, nu mai are o regulă de aplicabilitate; de aceea, pe Pământ, Teorema nu ar mai fi adevărată, decât la nivelul fenomenologiei, al aparenţei întâmplătoare, fără să mai fie necesarmente validă.
     Cam asta-i situaţia şi cu "...of Cyprus": din momentul în care dicţionarul şi-a inclus, în definiţia noţiunii de "bancă", contrariul definiţiei, restul băncilor din lume mai funcţionează aşa cum ştiam până acum, doar la nivelul aparenţei întâmplătoare, fără ca asta să mai fie necesarmente valid.
     Dar, desigur, optimiştii vor privi argumentul meu de natură noţional-logică drept un talmeş-balmeş speculativ.
     N-am nici o pretenţie să fiu convingător astfel şi de aceea am şi spus, la debutul argumentului, că îl invoc, doar, "în primul rând".
     Pentru că există şi un "al doilea rând", care urmează imediat.
     În al doilea rând...
     Ah, mi-e milă!
     În al doilea rând, Jörg Asmussen, membru al Comitetului Executiv al Băncii Centrale Europene, a anunţat, în discursul său ţinut marţi, în faţa Consiliului Atlantic, nu doar că măsurile din Cipru vor fi generalizate în Europa (cum, de altfel, se ştia), nu, nici că măsurile de acolo vor fi aplicate la scară continentală, începând cu întâi ianuarie 2019 (cum se vehiculase că ar fi fiind agreat), ci că el consideră că fie şi anul 2016 (cum recent a propus Parlamentul European) este mult prea îndepărtat pentru urgenţa aplicării acestor măsuri, în întreaga Uniune Europeană şi că ele trebuie adoptate la întâi ianuarie 2015.
     Adică, imediat după sfârşitul anului viitor, când Traian Băsescu nu ne va mai fi preşedinte.
     Mă rog, cred că mandatul lui Băsescu nu are nici o legătură cu opinia lui Jörg Asmussen, cum că băncile falite trebuie să aibă dreptul legal să le fure banii deponenţilor, în schimb opinia lui Băsescu ca să ne băgăm în moneda Euro, chiar şi în condiţiile în care Euro se duce dracului, pare să aibă o legătură cu idioţenia lui Jörg Asmussen.
     Pe baza a ceea ce susţine Asmussen, obscurantiştii ar putea reinterpreta calendarul Maya, arătând că lumea se va sfârşi, odată cu mandatul de Preşedinte al lui Băsescu de România.
     Dar, desigur, ar greşi, pentru că lumea s-a sfârşit deja, chiar cum profeţiseră mayaşii, la încheierea anului 2012, pentru că "Bank of Cyprus" şi-a pierdut "bank"-ul, în primăvara lui 2013.
     Acum, definiţia depunătorului este: "Un cretin care-şi dă banii munciţi băncii, pe degeaba".
     Problema nu se sfârşeşte aici.
     Peste tot, afacerile sunt supravegheate (cică, ca să nu spele bani), printr-o lege care obligă ca banii să se deruleze prin conturi bancare.
     Hmmm...., aţi înţeles, desigur.
     Astăzi ai o afacere înfloritoare, minunată; mâine, vax!
     Peste noapte, banca ţi-a tras banii din cont.
     De ce?
     Pentru că preşedintele i-a dat banii tăi vreunei gagici.
     "Ca lumea!", ar exclama un băieţel de cartier.
     Aşa e.
     Dar, ca care "lume"?
     Nu ştim.
     În orice caz, nu ca lumea cunoscută.
     Lumea cunoscută s-a sfârşit.
     Altă lume, lumea viitorului, nu a fost configurată.
     Astăzi, ne aflăm în plin "No man's land". 

MAKE

*  *  * 

"Desigur, UE nu fură, ci urgiseşte":

Susținătorii unui proiect politic (euro) recurg la jaful proprietății private spre a mai câștiga niște timp.

BURSA :

"... of Cyprus"

     Domnul Vasilescu nu dă atenţie "amănuntului".
     Dar, confiscarea este o silnicie.
     Folosesc termenul "silnicie", pentru că măsura este luată sub oblăduirea Uniunii Europene; însă, dacă măsura ar fi fost adoptată privat, atunci n-ar fi decât un furt abject (desigur, UE nu fură, ci urgiseşte, deşi, astfel, îşi uşurează sarcina finanţării Ciprului, cu scopul să menţină integritatea Zonei Euro).
     Prin urmare, chiar dacă depunătorii la "of Cyprus" ar fi citit contractul şi pe dungă, n-ar fi putut fi preveniţi că, în caz de faliment, îşi pierd dreptul la banii lor.
     Da, îţi pierzi banii, dar nu şi dreptul la ei.
     În mod normal, ăsta ar fi caz de poliţie.