Familia tradiţională este izvorul fascismului (după Dan Alexe)

E drept, citează un alt autor, dar nu-l combate, şi extinde definiţia asupra tipului tradiţional de familie din România (cea în care locuiesc sub acelaşi acoperiş 3-4 generaţii). Ce să ne mai mirăm... este vorba despre acelaşi Dan Alexe, corespondentul de la Bruxelles al Radio Europa Liberă, şi care a semnat (printre alţii) Declaraţia de la Budapesta, din 16 iunie 1989, în care Transilvania era definită drept "un spaţiu de complementaritate".

Jurnal de corespondent: „De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!“ - despre sufocanta si infantilizanta familie românească

[...] Celelalte trei tipuri de familii ale lui Emmanuel Todd sint „familia egalitara”, prezenta in Franta, Spania si nordul Italiei; „familia arborifera” reprezentata in tarile germanice si nordice, cu exceptia amintita a Olandei si Danemarcei; si „familia comunitara”, la mediteraneeni si la ortodocsii est-europeni si balcanici, făcători de copii multi, săraci si lenesi.

Familia comunitara ar justifica importanta fascismului si a comunismului in Italia, Grecia si Europa de Est. Aceasta familie comunitara explică absenta tendintelor individualiste in societatile balcanice. Faptul ca taranii continua sa-si ridice casa lînga ograda parintilor, in loc sa se debaraseze de ei ca niste adulti responsabili. Faptul ca in Italia exista fenomenul de masa al acelor „bamboccioni”, adulti de peste 30 de ani care continua sa locuiasca cu parintii, in vreme ce in Olanda, odata incheiata facultatea, parintii isi dau literalmente afara din casa copiii deveniti adulti.

De aceeasi natura e si faptul ca in Romania generatii de oameni si-au lasat copiii sa fie crescuti de bunici, sub pretextul facil al lipsei de timp. Cu atatea tabieturi balcanice, nu putem spune ca românii sint poporul cel mai ocupat din lume, si cu toate astea conventia sociala e ca bunicii trebuie sa locuiasca cu proaspetii casatoriti pentru a creste copiii, deseori intr-un climat socio-afectiv sufocant. Tinerii porumbei stau cu socrii, acestia crescind odraslele, insa mentinand si infantilizarea generatiei intermediare.

In acest context trebuie inteles poemul in care muma lui Stefan cel Mare refuza să-i deschida poarta castelului, iar el pleaca, spăsit, sa se bata cu agareenii. Doar nu era s-o dezamageasca pe mă-sa!... Insa, in acelasi timp, capitalismul nu avea cum sa se nasca acolo.

http://www.europalibera.org/content/article/24368797.html