05 aprilie 2011

EuroBăse a picat (iar) testul



Eram sigur. Scriam aici:
Dacă preşedintele promulgă  Legea pentru stabilirea parteneriatului dintre Stat şi Biserică în domeniul asistenţei sociale, şi-i pune-n cap pe foştii colegi de-ai lui Macovei, de pe la ONG-uri.
Şi şi i-a pus. Telefonul fără fir a funcţionat, sforile s-au tras, EuroBăse trimite legea înapoi, pentru reexaminare:
[...] Motivele cererii sunt urmatoarele: 

1. Legea transmisa spre promulgare reglementeaza finantarea din fonduri publice a programelor initiate de culte pentru dezvoltarea si derularea de servicii sociale si actiuni caritabile, precum si pentru formarea si instruirea corpurilor de voluntari care activeaza in domeniul asistentei sociale. Consideram ca statul ar trebui sa incurajeze mai mult insertia sociala a persoanelor care beneficiaza de programele de servicii sociale in cadrul familiilor si nu in cadrul unor unitati de asistenta sociala.

2. In prezent, prestarea de servicii de asistenta sociala de catre entitati non-guvernamentale, in parteneriat cu autoritatile publice, este reglementata prin Legea nr. 34/1998 privind acordarea unor subventii asociatiilor si fundatiilor romane cu personalitate juridica, care infiinteaza si administreaza unitati de asistenta sociala.

Potrivit art. 2 al acestei legi, nivelul subventiilor acordate nu poate depasi costul mediu lunar de intretinere, pe persoana asistata din unitatile de asistenta sociala de stat, cu profil similar, organizate ca institutii publice. [...]
Aşteptăm cu interes reacţia Fundaţiei Creştin-Democrate. Şi a majorităţii parlamentare.

Niciun comentariu :


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: