Bilanţul anului geopolitic 2009

 theTRUMPET.com :  Geopolitical Year in Review: 2009

Un an de criză, un an de relaţii schimbătoare - şi un an de naţiuni în agitaţie

Trecerea prin 2009 se poate asemăna cu supravieţuirea în urma unui cutremur. Aproape fiecare naţiune de pe Pământ a fost zdruncinată de crize majore. Unele au fost în război. Unele s-au confruntat cu foametea. Multe au suferit prăbuşiri ale economiei. Unele au suferit toate acestea si ceva în plus. Pe măsură ce ne apropiam de sfârşitul primului deceniu din secolul 21, simţeam prăbuşirea peisajului pe plan mondial, cele mai profunde fundaţii ale economiilor se fisurau iar structurile guvernamentale se prabuşeau. Naţiunile noastre - clădite pe liniile concurenţei, urii, violenţei, corupţiei, lăcomiei, necinstei - s-au zdruncinat. Am văzut că sistemele sclipitoare şi culturile construite de omenire sunt intrinsec viciate.

Acum, theTrumpet.com vă prezintă ce a contat cel mai mult în 2009 - şi vă arată dacă sunt motive de a fi liniştiţi.

Hamas câştigă o victorie strategică

La sfârşitul lui 2008, teroriştii din organizaţia Hamas au lansat sute de rachete şi de proiectile de mortier asupra civililor din Israel. Pe 27 decembrie 2008, Israelul lansează operaţiunea "Plumb topit", bombardând poziţiile Hamas din Fâşia Gaza şi deplasând trupe terestre pe 3 ianuarie. Pe 18 ianuarie, Israelul declară unilateral încetarea focului, încercând să caracterizeze conflictul ca pe o victorie, dar admiţând că "Plumb topit" nu a fost o lovitură decisivă, rămânând practic intacte stocurile de armament şi armata de 15.000 de oameni a Hamas. Popularitatea Hamas între arabi va creşte, datorită supravieţuirii în urma contraatacului israelian. Începând cu ianuarie, Hamas se va întări tot mai mult, având drept plan acum alungarea de la putere a Fatah şi preluarea controlului asupra Fâşiei Gaza. Deasemenea, va avea rachete cu rază mai lungă de acţiune, unele putând ajunge până la Tel Aviv.
Între timp, Israelul a devenit din ce în ce mai izolat, apar la Adunarea Generală a Naţiunilor Unite acuzaţii că a atacat civilii din Gaza şi a comis acţiuni "care se apropie de crime de război şi, posibil, crime împotriva umanităţii." Între timp, noua administraţie a Statelor Unite ale Americii a redus sprijinul său acordat evreilor . În 2010, ne putem astepta la un alt posibil conflict între Israel şi islamul radical, condus de Iran.

Ayatolahul Khamenei reprimă demonstraţiile din Iran

Alegerile din 12 iunie aduc o victorie covârşitoare pentru preşedintele conservator Mahmoud Ahmadinejad. Studenţii încep proteste de stradă, iar mass-media occidentală crede că este începutul unei contrarevoluţii islamice. Totuşi, luptele de pe străzile din Iran erau efectul secundar al unei lupte mai mari de putere care avea loc în interiorul conducerii, nu între facţiuni reformatoare şi conservatoare, ci între conservatori rivali. Lupta principală era între conservatorii fundamentalişti în frunte cu Ahmadinejad, şi conservatorii pragmatici, conduşi de fostul preşedinte iranian, Akbar Hashemi Rafsanjani, şi avea ca miză cine sa conducă structura clericală de putere. Niciuna din părţi nu se opunea regimului, şi ambele doreau ca Iranul să devină o putere nucleară care să domine Orientul Mijlociu. Protestele de stradă au fost reprimate de Garda Revoluţionară Iraniană, deşi au izbucnit iar şi au escaladat spre sfârşitul anului.
Ne putem aştepta la o continuare a politicii externe agresive a Iranului, poate până la punctul de a reuşi declanşarea unui al treilea război mondial nuclear.

Ahmadinejad urmăreşte întoarcerea celui de-al doisprezecelea imam

Într-un interviu din 17 septembrie, Ahmadinejad a vorbit despre convingerile sale spirituale, care includ sosirea anticipată a Imamului Ascuns - " Mesia musulman". Ahmadinejad, care a declarat că misiunea principală a revoluţiei islamice "este de a pregăti terenul pentru reapariţia Imamului Al Doisprezecelea, Mahdi", a recunoscut convingerile sale de devotat Ithna Ashari ("Twelver") şiit. Mahdi este aşteptat să se întoarcă în cazul în care lumea a căzut în haos şi tulburări civile - un mediu pe care Ahmadinejad nu este departe de a-l accelera, cu dorinţa sa pentru arme nucleare şi comentariile agresive despre distrugerea evreilor. Ahmadinejad îşi bazează deciziile politice nu pe interesele naţiunii sale, ci pe convingeri religioase radicale. În anul care a trecut puterea sa s-a consolidat.

India se debarasează de dolar

La 3 noiembrie, Fondul Monetar Internaţional a anunţat că a vândut 200 de tone de aur Băncii Centrale a Indiei. Tranzacţia se constituie într-o dovadă dintre cele mai solide despre faptul că ţările asiatice sunt pentru abandonarea dolarului. La schimbarea dolarilor săi pentru active grele, India a trimis un mesaj clar: economiile din SUA si Europa sunt instabile, şi India se pregăteşte pentru o iminentă criză de proporţii. Cei care fac tranzacţii monetare şi de mărfuri au reacţionat, presimţind ca băncile centrale din China, Europa şi din alte zone vor urma exemplul Indiei. Preţul aurului a depăşit 1100 $ per uncie. China şi Rusia au anunţat că îşi vor mări rezervele de aur şi le vor micşora pe cele de dolari, chiar cerând o nouă monedă internaţională de referinţă. În decembrie, naţiuni din America Latină şi Caraibe membre al Alianţei Bolivariene ale Americilor au renunţat la dolar ca monedă a comerţului dintre ele. Înainte, statele în curs de dezvoltare îşi depuneau rezervele de aur ca garanţie pentru împrumuturi de la statele dezvoltate, în 2009 caută aur în schimbul dolarului.

Japonia se întoarce spre răsărit

În septembrie, Japonia a ieşit din alegeri, cu noua conducere anunţând o mare dorinţă de schimbare.
Prim-ministrul Yukio Hatoyama a ameninţat să rupă bunele relaţii cu America, pe care o învinuieşte pentru criza economică mondială şi pentru "distrugerea demnităţii umane". Hatoyama a militat pentru protecţia activităţilor economice tradiţionale japoneze şi reducerea  globalizării conduse de SUA. Administraţia sa a spus că pune la îndoială viitorul dolarului şi că ar refuza să achiziţioneze orice titlu de valoare al Trezoreriei SUA, cu excepţia cazului în care ar fi denominat în yeni japonezi. Prim-ministrul Hatoyama a pus la îndoială prezenţa militară americană pe pământ japonez; el a reexaminat acordul care permite navelor de război ale Statelor Unite de a intra în porturi japoneze şi care autorizează miliarde de yeni pentru cheltuieli de găzduire şi transfer de trupe americane între insulele japoneze. De asemenea, el a anunţat sfârşitul rapid al sprijinului Japoniei pentru eforturile SUA de combatere a terorismului în Afganistan şi Pakistan şi a iniţiat negocieri pentru a elimina toate avioanele de luptă americane din Japonia, totul pe fundalul abandonării tabuului ambiţiilor nucleare. În 2009, Japonia a trecut de la a da afară un fost duşman din al doilea război mondial la a îmbrăţişa un altul: China, cu care aceasta a anunţat planurile de  organizare pentru primele sale exerciţii militare comune. În februarie 1963, The Plain Truth a prezis alianţa dintre aceşti vechi rivali, enunţând : "Este total inevitabilă, în cele din urmă, o coaliţie între Japonia şi China Populară ! Marea întrebare este cât timp China va ramâne "roşie" şi va supravieţui făra o coalizare cu capitalismul japonez. Astăzi China nu este la fel de "roşie", aşa cum a fost odată, şi relaţia sa cu Japonia şi alte puteri asiatice se încălzeşte rapid.

Coreea de Nord se încălzeşte rapid

Pe 25 mai, Coreea de Nord a lui Kim Jong Il a efectuat un test al unei arme nucleare. La scurt timp după aceea, Phenianul a  făcut Coreea de Sud să se îngrijoreze după ce a ameninţat-o cu "o lovitură militară puternică" şi spunând că  încetarea focului avută cu Seulul  56 de ani  nu se mai aplică. Preocupările despre beligeranţa nucleară a Coreei de Nord s-au răspândit în toată Asia, cu excepţia Chinei. Liderii chinezi sprijină regimul lui Kim Jong Il pentru că o Coree de Nord agresivă serveşte ambiţiilor Beijingului, ca o distragere a atenţiei concurenţilor din regiune şi ca un instrument împotriva guvernelor pro-occidentale şi a intereselor americane în Asia. Ca şi administraţiile anterioare, Casa Albă s-a ocupat de criză, apelând la China pentru a controla Phenianul. În aprilie, Charles Krauthammer a scris: "Administraţia se preface că China este de partea noastră în acest sens. Nu este. Ea nu are nici un interes în slăbirea aliatului şi marionetei sale de la Phenian. Este împotriva noastră." Ne aşteptăm să continue sprijinul Chinei pentru ambiţiile nucleare ale Coreei de Nord.

Preşedintele Obama încetineşte războiul împotriva terorismului

 După inaugurarea pompoasă  a mandatului preşedintelui Barack Obama din ianuarie, analiştii au urmărit ce poate oferi candidatul care a promis totul. Una dintre primele acţiuni ale preşedintelui a fost de a ordona închiderea închisoarii de terorişti de la Guantanamo Bay din Cuba. Preşedintele Obama, de asemenea, s-a hotărât rapid să-l desemneze pe Leon Panetta în postul de şef al Central Intelligence Agency. Panetta avea zero experienţă în activitatea de informaţii. Analiştii si-au dat seama că numirea a fost o mişcare politică destinată să zguduie şi să controleze CIA. Panetta a câştigat postul după o altă alegere, o altă persoană care de fapt a avut experienţă în  informaţii, dar nu a fost considerată suficient de liberală din cauza declaraţiilor care păreau să sprijine anumite acţiuni ale CIA din vremea preşedintelui Bush. Panetta a pus la îndoială unele dintre tehnicile agresive ale agenţiei şi a spus că unele dintre ele au dus la transformarea imaginii Americii într-o naţiune de torţionari. Apoi, America a slăbit ritmul în războiul cu terorismul. Preşedintele Obama o arată clar în discursul de la Cairo din iunie, adevărat punct de reper, care trata relaţia Americii cu Islamul. Preşedintele a considerat drept politicieni membrii mişcării teroriste Frăţia Musulmană, a dat citate din Coran şi a spus : "Nicio naţiune nu ar trebui să aleagă care dintre naţiuni pot deţine arme nucleare." Este de remarcat că nu apare deloc în discurs cuvântul "terorism", nici vreo critică împotriva Iranului.

America abandonează prietenii şi curtează inamicii

În timp ce America curtează Iranul şi "lumea musulmană" (termen şi noţiune de natură islamistă), se acomodeaza şi cu alţi duşmani, China, de exemplu şi a găsit un teren comun cu preşedintele Venezuelei, comunistul Hugo Chávez şi preşedintele Manuel Zelaya, care putea deveni dictator în Honduras. Preşedintele american ocupă prima pagină a ziarelor pentru plecăciunile profunde înaintea regelui Arabiei Saudite, Abdullah şi a împăratului japonez Akihito. Soţii Obama au folosit puterea de simbol şi gesturile cu caracter personal în alte moduri,  prima doamnă a tratat-o pe regina Angliei neoficial, trecându-şi un braţ peste spatele ei, şi preşedintele oferind ei şi prim-ministrului statului aliat istoric al Americii cadouri cu etichetă diplomatică discutabilă. Preşedintele a dat reginei un iPod care conţinea discursurile sale. Prim-ministrul Gordon Brown a primit cadouri banale (25 de DVD-uri). Gordon Brown în vizita sa la Casa Albă în primăvară, a adus cu el trei cadouri preţioase pentru a se potrivi biroului preşedintelui, printre care şi un tablou care reprezenta nava HMS Resolute, din lemnăria căreia a fost realizată masa de lucru a preşedintelui, prezentă şi acum în Biroul Oval. Un altul a fost o trusă de instrumente de scris sculptată din lemnul navei-soră a lui Resolute, HMS Gannet, care intercepta navele ce încălcau interdicţia comerţului de sclavi, odată botezată HMS President. Printre cele 25 de DVD-uri primite, era unul cu filmul Psycho. DVD-urile nu pot fi vizionate pe playere de tip european; deasemenea, Gordon Brown a mai primit şi două elicoptere Marine One de jucărie, identice cu cele ieftine de la magazinul de suveniruri de pe lângă Casa Albă. Gordon Brown nu a beneficiat de un dineu de stat ori o conferinţă de presă comună. Mai apoi, Obama a refuzat o prelungire a perioadei de împrumut a unui bust al lui Winston Churchill, care era expus în Biroul Oval - solicitarea venea de la partea britanică. După aceea, un oficial al Departamentului de Stat, care planifica vizita lui Brown a arătat clar ce crede administraţia Obama în legătură cu ţara-mamă a Americii : "Nu e nimic deosebit în legătură cu Marea Britanie. Este la fel ca şi celelalte 190 de ţări din lume. Nu trebuie să aştepte un tratament special."

În luna iulie, lideri din Europa Centrală şi de Est, au scris o scrisoare deschisă adresată administraţiei Obama, apelând la Statele Unite să-şi amintească de Polonia şi Republica Cehă şi alte ţări care s-au aliat cu America, în faţa ameninţării ruse, solicitând ca SUA "să se reconecteze"cu ţările central şi est-europene pentru a le proteja de Rusia, "care urmăreşte o agendă de secolul al 19-lea,  cu tactici şi metode ale celui de-al 21-lea". Preşedintele Obama a răspuns alegând ziua celei de-a 70-a aniversări a invaziei Poloniei de către Rusia pentru a anunţa că scutul de apărare anti-rachetă din Polonia şi Republica Cehă este abandonat.

Noua administraţie, de asemenea, a petrecut 2009 precizând Israelului că acesta nu va primi nici o favoare, deasemenea. Preşedintele, în mod repetat, a exercitat presiune asupra prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu ca să facă concesii majore palestinienilor şi a precizat că el este interesat de sensibilizarea musulmanilor.

Spirala şomajului din Statele Unite urcă rapid

În octombrie, rata oficială a şomajului în America a atins 10,2 la sută. Dar este mai mare, Departamentul Muncii, la U-6 - "măsură alternativă - indicele de muncă subutilizată", arată un şomaj la peste 17 la sută. Acest indice include pe cei care nu au loc de muncă deşi sunt apţi de muncă, precum şi pe cei din această categorie care în cursul anului trecut au abandonat munca din diverse motive. De asemenea, include pe cei care sunt în căutarea unui loc de muncă cu normă întreagă, dar care lucrează part-time (cu timp parţial), din cauza lipsei de locuri de muncă. Dar chiar şi această măsură nu include pe cei care au renunţat la căutarea de lucru, au plecat înapoi la studii, sau au acceptat contracte de scurtă durată pentru ceva bani. Centrul pentru Studii de Piaţa Muncii din Boston a raportat în iunie că şomajul american a fost de 18,2 la sută, în cazul în care se calculează pe baza aceleaşi formule care a fost folosită în timpul Marii Depresiuni. Mulţi economişti estimează că rata şomajului va creşte în anul 2010. Putem prevedea că dezastrul economic s-ar putea transforma în tulburări civile, pe măsură ce americanii devin mai disperaţi. Din punct de vedere istoric, şomajul în masă a dus la tulburări în masă şi a la revolte politice şi sociale.

Catolicismul înghite anglicanismul

Papa Benedict al XVI-lea a anunţat în acest an că va oferi un bilet gratuit la Roma, ca să spunem aşa, pentru toţi anglicanii înfuriaţi de politicile teologiei anglicane din ce în ce mai liberalizate, care includ hirotonisirea clericilor de sex feminin, şi de preoţii  şi episcopii homosexuali. Vaticanul a oferit posibilitatea de a deveni membru al Bisericii de la Roma anglicanilor care au ales să se convertească, cu concesii istorice făcute pentru a le permite să păstreze practicile lor anglicane, precum şi pentru clerul căsătorit să fie acceptat ca preoţi într-o nou înfiinţată comunitate catolic/anglicană. Mutarea a fost un atac îndrăzneţ, rapid şi frontal împotriva protestantismului anglo-saxon de frunte, a lovit o slăbită şi divizată comunitate anglicană. "Roma a parcat tancurile pe gazonul arhiepiscopului de Canterbury", a proclamat ziarul britanic Times (21 octombrie). Acest atac strălucit - orchestrat de către Papa însuşi - va lăsa Biserica Anglicană rănită mortal, precum şi Biserica Catolică în poziţia de a diviza şi de a cuceri.

Se relansează antisemitismul

Contralovitura israeliană din Gaza a provocat demonstraţii stradale de zeci de mii de persoane în oraşe europene precum Londra, Paris ori Amsterdam, unde au răsunat sloganuri precum : "Omorâţi-i pe evrei", "Evreii la gazare"şi "Evreii la cuptoare". Pe 17 ianuarie, The Brussels Journal scrie : "Departe de a fi pur şi simplu o revărsare de incidente izolate, aşa cum mulţi europeni susţin, violenţa anti-semită devine tot mai frecventă în fiecare ţară din Europa. În acelaşi timp, demonstraţii anti-Israel, care au accente puternic anti-semite, sunt în curs de a avea loc cu o frecvenţă alarmantă în oraşe din întreaga Europă." Bastionul multiculturalismului modern şi al toleranţei, Europa, încearcă să scoată pe evrei din afaceri, exact măsurile de dinaintea Holocaustului, de această dată mascate în gesturi şi retorică anti-Israel  şi pro-palestinieni. Mulţi lideri europeni încuviinţează şi chiar promovează persecutarea evreilor. Când acest râu de anti-semitism devine un torent şi atinge cota maximă, se va revărsa şi va lua cu el nu doar statul evreu şi evreii, ci va transforma în mlaştină întregi naţiuni şi regiuni.

Germania exploatează criza economică

Atât în 2008 cât şi 2009, Grecia a incheiat anul ca şi slăbănogul Europei. Şi atunci şi acum, cu toate acestea, Europa a avut un om puternic la care să se uite: Germania. Europenii au privit la Berlin, în 2009, ca singura ţară capabilă de a salva continentul de la dezastrul economic. Germania şi Vaticanul au folosit criza economică ca să-şi crească puterea. Ca o consecinţă directă a prăbuşirii globale, toate  naţiunile din G-20 au semnat până la urmă un plan pentru a permite Consiliului de Stabilitate Financiară să reglementeze economiile lor. "Toată lumea se îndreaptă spre Germania ca salvatorul ultim al economiei europene", a scris Reuters  pe 25 februarie. Germania este foarte pricepută la a profita de criză. Să ne aşteptăm la o agravare a crizei în anul următor. Aceasta poate părea ca şi cum ar fi tragerea Europei în jos, dar este pur şi simplu un preludiu la o "soluţie germană" şi la o mai mare centralizare a Europei unificate.

Tratatul de la Lisabona devine Constituţia Europeană

Pe 1 decembrie, Europa a fost modificată pentru totdeauna. Tratatul de la Lisabona oficial, a intrat în vigoare. Liderii europeni au dorit o constituţie pentru o lungă perioadă de timp de acum înainte, chiar dacă alegătorii din Franţa şi Olanda au respins-o în 2005 şi o mare parte a publicului britanic o urăşte. Eurocraţii au ocolit democraţia, pur şi simplu au schimbat numele din Constituţie în  "Tratatul de la Lisabona" şi au evitat referendumurile oriunde au putut. Irlandezii au avut votul lor şi s-au opus, dar în 2009, eurocraţii i-au determinat pe irlandezi să voteze da într-un al doilea referendum. Constituţia Europeană a venit completată cu primul preşedinte al UE şi cu propriul  corp diplomatic "al Europei" (ce aiurea sună !). În timpul unei reuniuni cu uşile închise pe 19 noiembrie, Germania şi Franţa au forţat numirea a doi necunoscuţi pentru cele două poziţii de conducere în cadrul Uniunii Europene: prim-ministrul belgian, Herman Van Rompuy a fost numit ca primul preşedinte permanent al Consiliului European, şi comisarul UE pentru comerţ Catherine Ashton a fost numit şeful politicii externe. Aceste persoane vor fi înlocuite, fără îndoială, la un moment dat. O profeţie biblică relevă faptul că Europa va avea un lider dominant şi puternic.

Guttenberg se ridică la statutul de star

Alegerile federale din Germania de la 27 septembrie au evidenţiat o stea în creştere faţă de fundalul obişnuit al politicii germane: baronul Karl-Theodor zu Guttenberg. Guttenberg, care a fost numit ministru al economiei şi comerţului mai devreme în cursul anului, a ajutat partidul său să ajungă la victorie în septembrie, în drum spre a deveni cel mai popular politician din Germania, înaintea cancelarului Angela Merkel. Ca rezultat, Guttenberg a crezut - pe bună dreptate - că el ar putea alege postul: ministru al apărării. Cu origini în aristocraţia catolică din Bavaria şi Frankonia, Guttenberg a fost un lider de tineret foarte talentat, în timpul domniei lungi a lui Edmund Stoiber ca prim-ministru al Bavariei. Numele titlului oficial, acordat strămoşilor săi în secolul al 18-lea, este Reichsfreiherr, traducerea în limba română fiind : "Baron al Sfântului Imperiu Roman". La scurt timp după ce a devenit ministru al apărării, el a devenit primul politician german care s-a referit la campania din Afganistan, ca la un  război, o confirmare că trupele germane sunt în acţiune pentru prima dată de la ofensiva nazistă din al doilea război mondial. În urma ratificării Tratatului de la Lisabona, elitele germane sunt angrenate deja la comasarea armatelor din Europa într-o singură forţă militară - " Armata UE ", în afara Alianţei NATO. Baronul Guttenberg este bine plasat - date fiind legăturile sale puternice cu lideri din industria europeană - pentru promovarea acestui program. Ne aşteptăm ca traiectoria lui va continua spre funcţii de conducere în Germania şi, probabil, în Uniunea Europeană.

 Este construit Armstrong Auditorium

Pe când naţiunile sunt zguduite, alianţele se prăbuşesc şi pericole imense vin tot mai aproape, un simbol al speranţei, trecut cu vederea, a crescut de la zero. În Oklahoma centrală, o clădire specială dedicată soluţilor pentru aceste probleme din lume a luat formă: Armstrong Auditorium. Aceeaşi organizaţie care suna o trompetă de avertizare pentru 2009 şi acum pentru 2010 vesteşte, de asemenea, o notă de speranţă sub forma aceastei clădiri. Armstrong Auditorium este construit pe speranţă, pentru că este un loc care să cuprindă părţile cele mai bune ale spiritului uman, calea păcii şi armoniei după care omenirea trăieşte împreună într-un mod de viaţă fericit, generos şi abundent. Este un cadru pentru speranţă, pentru că este dedicat lui Dumnezeu.  Dumnezeu nu este doar conştient de catastrofe care, chiar observatorii ocazionali le pot vedea, ci El este cel care permite, de asemenea, aceste situaţii de criză şi le foloseşte. Pentru care scop? Pentru a aduce omenirea nepocăită să vadă eşecul căilor ei şi a ne uita la El ca răspuns la eşecurile noastre. Uită-te la Iran. Uită-te la Germania. Uită-te la naţiunile din Israelul  biblic. Dar nu uita să urmăreşti  Armstrong Auditorium. Uită-te pentru speranţă.