28 iulie 2009

35 de milioane de euro, la mişto !





De doi ani s-a introdus in Romania sistemul ECRIS, un sistem informatizat de distribuire a dosarelor catre instante, pentru a se evita posibilitatea ca dosarul sa ajunga la o instanta favorabila uneia din parti. Investitia a costat statul roman 35 de milioane de euro, insa, dupa cum arata o ancheta din "Romania Libera", exista cinci metode de inselare a sistemului. Totul incepe dupa stabilirea componentei instantelor pentru urmatoarele 12 luni, in luna ianurie. Sistemul preia dosarul, iar in termen de 15 zile trebuie sa identifice minim doua complete disponibile, unuia din ele urmand a i se distribui dosarul. De-acum, incep miscarile.

- Metoda 1 : Judecatorul de serviciu preia cererile de trimitere in judecata si le transmite operatorului, care nu asociaza fiecare dosar cu un numar, operatorul introduce doar o lista cu numere pe care inca nu le-a asociat dosarelor. Le atribuie numerele, dupa ce vede la ce complete au ajuns dosarele. Metoda cere complicitatea mai multor persoane.

- Metoda 2 : Cererea este introdusa de mai multe ori, de avocat. Cand acesta observa ca una din ele a ajuns la un complet favorabil, le retrage pe celelalte. Metoda cea mai utilizata.

- Metoda 3 : Micsorarea termenului de judecare, cunoscandu-se zilele cand vor judeca completele (planificarea fiind facuta la inceputul anului). In mod normal, perioada de atribuire poate fi 15-40 de zile. Se scurteaza termenul la 15-20 de zile, astfel incat instantele nefavorabile sa cada in afara intervalului. Metoda "de urgenta", fiinca se observa modificarea.

- Metoda 4 : "Imbolnavirea" subita - cand judecatorul evit un dosar delicat. Odata repartizat un dosar, acesta se poate retrage la momentul potrivit, invocand o paleta larga de motive, de la personale la medicale si chiar profesionale (participarea la un congres, spre exemplu). In locul sau va judeca un loctiitor ales, la fel, la inceputul anului. In termeni de specialitate, dublarea magistratilor se numeste programare de permanenta. Astfel, este suficienta determinarea judecatorului programat initial ca sa gaseasca un motiv pentru a se retrage, fie la mica intelegere, fie prin presiuniile superiorilor, doar pentru ca termenul sa fie judecat de inlocuitorul sau.

- Metoda 5 : Eroare cu premeditare - se intocmeste un proces-verbal in care se justifica stergerea prin aceea ca s-ar fi comis o eroare la inregistrare, de exemplu, pentru ca un dosar ar fi fost inregistrat ca penal, si nu pe civil. Apoi, dosarul e reintrodus in sistemul informatic pentru o noua repartizare. De data asta, e aproape sigur ca acesta nu va mai ajunge la acelasi complet. Cei familiarizati cu sistemul ECRIS sustin ca evitarea magistratului incomod presupune pur si simplu stergerea din calculator a unei repartizari aleatorii corecte.

Aceasta optiune a fost introdusa pentru acele situatii obiective in care o inregistrare in sistem e efectuata eronat, dar neinteresat. Insa lucrurile sunt si mai nuantate in privinta motivelor pentru care o parte interesata ajunge sa acceseze acele parghii prin care repartizarea informatica aleatorie sa fie pusa in offside. Este valabil si in acele situatii in care se doreste ca un dosar sa nu ajunga pe mana unui anumit judecator.

Punctul de vedere al Consiliului Superior al Magistraturii :

"Notiunea de viciu de functionare are un sens prea larg si neprecizat, astfel ca este greu de stabilit raspunsul. Ca orice alt sistem, si acesta poate inregistra pe alocuri erori de functionare, ce pot proveni din diverse motive, generale sau specifice, tehnice sau umane etc."

Pai, da...justitie, etc.

2 comentarii :

Anonim spunea...

pun pariu ca un comision gras a fos incasat undeva sus....la cat de injusta este justitia romana, asta mai lipsea, un sistem imperfect de repartizare...

la mine pe blog: Ilici - Casanova sau Kasanovici

Riddick spunea...

Cu sau fara comision, sistemul are lacune majore.


Citate din gândirea profundă a europeiştilor RO

Andrei Cornea, 2011: "Dacă statele rămân suverane, ele vor continua să facă ceea ce cred şi ceea ce consideră că le este de folos, în pofida intereselor comune. Rezultă că trebuie mers înainte – mai repede sau mai încet – spre un sistem federal sau măcar confederal, cu un guvern central dotat cu puteri mari în domeniul economiei, apărării şi externelor, cu un parlament bicameral după modelul american şi cu guverne ale statelor responsabile numai pentru afacerile interne, justiţie, educaţie, cultură, eventual sănătate şi muncă. Căci atunci când vorbim despre pierderea suveranităţii naţionale, despre cine anume vorbim în fapt ca fiind „perdanţii“? Despre plătitorii obişnuiţi de impozite, cu rate la bănci, cu salarii ameninţate ba de tăieri, ba de inflaţie? Despre pensionarii cu pensiile în pericol? Despre beneficiarii sistemelor de asigurări ce acumulează datorii peste datorii? Despre şomeri? Nu, ci vorbim despre elitele politice europene din cele 27 de state. Ele sunt acelea care şi-ar pierde suveranitatea – mai ales aceea de a cheltui nestăvilit şi de a face promisiuni imposibil de ţinut. Vor trebui să se consoleze mulţi parlamentari naţionali cu un rol mai modest (dar deloc neglijabil). Dintre miniştrii şi funcţionarii guvernamentali, unii, precum cei de la externe sau de la armată, vor trebui să dispară pur şi simplu."

 

Postări populare: