Timida* gogoaşă iniţială cu "scânteile de la ruperea cablurilor"** s-a fâsâit. Dar imediat alte comentarii diversioniste plasate ca fiind "avizate" încearcă să acrediteze ideea că la îndoirea/ruperea tronsoanelor podului de la Baltimore, "inevitabil" ar fi crescut temperatura la locurile deformărilor. "Fiind vorba acum de mase mari în deformare". Şi deci, "de aici, focul". "Când aţi îndoit o sârmă în mod repetat, în acelaşi loc, spre a o rupe, n-aţi observat că se încălzeşte puternic?" - cam aici bat ei şaua, pe ruperea prin oboseala materialului.
Numai că acolo n-a făcut nimeni hâţa-hâţa cu podul, iar mişcările vizibile*** de desprindere au avut viteze comparabile cu cele de la tocătorul de metale.
Unde nu apar scântei, flăcări şi fum nici măcar la deformarea şi ruperea unor mase (mai) mari de metal:
* Cred că a scăpat aşa în mod necoordonat, idioţii utili pro-Sistem s-au simţit obligaţi să combată - ei, de capul lor - "narativul conspiraţionist" care deja acuza explozii controlate gen 9/11 (slăbirea structurii prin supraîncălzire spre punctul de topire, prin reacţie chimică, cu termit). Fierul şi oţelul "ard" de pe la 1200-1400 de grade.
** Nefiind vizibil niciun cablu sus pe pod - desigur existau cele pentru iluminat şi diverse semnalizări, de la nivelul carosabilului (dar atunci de ce "scântei şi pe sus?" - pe partea arcuită de deasupra drumului, având patru grinzi principale).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu ştiu cum să spun, dar dacă ANUL ĂSTA nu vom putea rezolva situaţia prin alegeri, ne vor rezolva alţii. Pe repede-înainte. Şi vom ajunge exact acolo unde ne ducem cu gândul că "ăăă, s-ar putea, dar... de ce să fim noooi pesimişti?!"