Atâta muncă fără preget! Încet-încet, de-atâția ani, De jos, din temelia stâncii, casmaua smulge bolovani, Și macaraua suie-n muche, și dalta-n feluri îi cioplește, La rând ciocanul îi așează, frumos mistria-i rostuiește; Și — lucru vrednic de mirare din răsărit până-n apus! — Un grandios castel, d-asupra, spre nori se-nalță și tot crește: Pe cât jos se scobește stânca, pe-atât se-mpodobește sus... ...Mai trebuie frontonul splendid, alegoria triumfală, Și-i opera desăvârșită — e gat-a unui secol fală!... Un ultim bloc enorm, acuma, trosnind, e smuls din grop-adâncă Și ridicat din greu pe scripet... Dar blocul ultim nu-i sus încă, Și, din afund, din măruntaie, răcnește stânca: „Nu mai pot” „Proptele iute! Merg de râpă! mă surp cu fala-vă cu tot!”
Morala
Ades, visând prea vesel, ai deșteptare tristă... „Să nu te rezemi, Doamne, decât pe ce rezistă!”
(Convorbiri Critice, anul I, nr. 14-77, din Iulie-Septembrie 1907)
baza = temelia
RăspundețiȘtergereTemelia (de Ion Luca Caragiale)
Atâta muncă fără preget!
Încet-încet, de-atâția ani,
De jos, din temelia stâncii,
casmaua smulge bolovani,
Și macaraua suie-n muche,
și dalta-n feluri îi cioplește,
La rând ciocanul îi așează,
frumos mistria-i rostuiește;
Și — lucru vrednic de mirare
din răsărit până-n apus! —
Un grandios castel, d-asupra,
spre nori se-nalță și tot crește:
Pe cât jos se scobește stânca,
pe-atât se-mpodobește sus...
...Mai trebuie frontonul splendid,
alegoria triumfală,
Și-i opera desăvârșită —
e gat-a unui secol fală!...
Un ultim bloc enorm, acuma,
trosnind, e smuls din grop-adâncă
Și ridicat din greu pe scripet...
Dar blocul ultim nu-i sus încă,
Și, din afund, din măruntaie,
răcnește stânca: „Nu mai pot”
„Proptele iute! Merg de râpă!
mă surp cu fala-vă cu tot!”
Morala
Ades, visând prea vesel,
ai deșteptare tristă...
„Să nu te rezemi, Doamne,
decât pe ce rezistă!”
(Convorbiri Critice, anul I, nr. 14-77, din Iulie-Septembrie 1907)