Napoleon (2002) - Le mot de Cambronne (the word of Cambronne)
Waterloo 1815. General Pierre Cambronne is in command of the last remnants of the Old Guard, so that the rest of the Napoleon's army can escape. British general Calville called on him to surrender.
His reply was either: "Merde!" ("Shit!") - meaning "Go to hell!" - more famous, less historicaly accurate
or "La garde meurt et ne se rend pas !" ("The Guard dies and does not surrender!") - more likely to be his true words.
Noone really knows what did Cambronne say or even if he did say anything.
Alexandru Odobescu, "Mihnea Vodă cel Rău" (fragment):
Când deschise mica ușă de brad, el zări pe bătrânul armaș uscat și galben, cu fruntea pleșuvă, cu barba albă, zăcând lungit pe spate pe o velință albă, în căpătâiul unui pat ce ținea, d-o parte, toată întinderea odăii. Alături ardea o făclie de ceară galbenă, și un biet călugăr bogonisea pe slovenește, dar cu glas slab, rugile agoniei; în perete, o mică candelă lumina o veche troiță de lemn, și, mai încolo, pe ziduri, stau rânduite, peste un zăblău vărgat, arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane trunchiete și dispuieri luate de pe la dușmanii învinși.
O singură armă, o ghioagă de fier țintuită, mare și grea, buzduganul însușit slujbei de armaș-mare, sta așezată pe velința flocoasă d-a dreapta bolnavului, și mâna-i osoasă, dar slăbită, printr-o mișcare spasmodică a nervilor, căta încă s-o ridice.
Când Mihnea intră în odaie, ochii unchiașului, afundați sub cercul albit al sprâncenelor, clipiră ca o candelă ce moare, și buzele-i vinețite șoptiră tremurând aceste cuvinte:
– Fătul meu! fă inimă vitează! nu te lăsa! fii stâlp țeapăn casei noastre și nu-ngădui să cază biată moșie părintească pe mâna oltenilor, p-a Basarabeștilor trăsni-i-ar Domnul din senin! C-așa avem noi lăsat cu blestem de la moși strămoși: pace și răgaz să n-avem cu neamul lor cel urgisit De-ți va da Domnul Dumnezeu putere și tărie, să nu cruți, să n-aibi milă, că nici de tine nimeni nu va avea milă, când te vor vedea înfrânt și ticăit. Mâna mea s-a muiat, nu mai poate ridica buzduganul ăsta, vechiul meu tovarăș, bunul meu prieten; ia-l acuma tu în mâinile tale, și proașcă să faci, când vei izbi cu dânsul în dușmanii noștri. Să n-aibi milă!
Napoleon (2002) - Le mot de Cambronne (the word of Cambronne)
RăspundețiȘtergereWaterloo 1815. General Pierre Cambronne is in command of the last remnants of the Old Guard, so that the rest of the Napoleon's army can escape. British general Calville called on him to surrender.
His reply was either:
"Merde!" ("Shit!") - meaning "Go to hell!" - more famous, less historicaly accurate
or
"La garde meurt et ne se rend pas !" ("The Guard dies and does not surrender!") - more likely to be his true words.
Noone really knows what did Cambronne say or even if he did say anything.
https://www.youtube.com/watch?v=cZ7axwOSKcw
https://www.youtube.com/user/Jirtak1/videos
Alexandru Odobescu, "Mihnea Vodă cel Rău" (fragment):
RăspundețiȘtergereCând deschise mica ușă de brad, el zări pe bătrânul armaș uscat și galben, cu fruntea pleșuvă, cu barba albă, zăcând lungit pe spate pe o velință albă, în căpătâiul unui pat ce ținea, d-o parte, toată întinderea odăii. Alături ardea o făclie de ceară galbenă, și un biet călugăr bogonisea pe slovenește, dar cu glas slab, rugile agoniei; în perete, o mică candelă lumina o veche troiță de lemn, și, mai încolo, pe ziduri, stau rânduite, peste un zăblău vărgat, arme de tot felul, coifuri, zale de fier, tuiuri, iatagane trunchiete și dispuieri luate de pe la dușmanii învinși.
O singură armă, o ghioagă de fier țintuită, mare și grea, buzduganul însușit slujbei de armaș-mare, sta așezată pe velința flocoasă d-a dreapta bolnavului, și mâna-i osoasă, dar slăbită, printr-o mișcare spasmodică a nervilor, căta încă s-o ridice.
Când Mihnea intră în odaie, ochii unchiașului, afundați sub cercul albit al sprâncenelor, clipiră ca o candelă ce moare, și buzele-i vinețite șoptiră tremurând aceste cuvinte:
– Fătul meu! fă inimă vitează! nu te lăsa! fii stâlp țeapăn casei noastre și nu-ngădui să cază biată moșie părintească pe mâna oltenilor, p-a Basarabeștilor trăsni-i-ar Domnul din senin! C-așa avem noi lăsat cu blestem de la moși strămoși: pace și răgaz să n-avem cu neamul lor cel urgisit De-ți va da Domnul Dumnezeu putere și tărie, să nu cruți, să n-aibi milă, că nici de tine nimeni nu va avea milă, când te vor vedea înfrânt și ticăit. Mâna mea s-a muiat, nu mai poate ridica buzduganul ăsta, vechiul meu tovarăș, bunul meu prieten; ia-l acuma tu în mâinile tale, și proașcă să faci, când vei izbi cu dânsul în dușmanii noștri. Să n-aibi milă!
- Whatever happens, if he's still standing at the end, gun him down.
RăspundețiȘtergereJohn Herod (The Quick and the Dead, 1995)