O văzusem şi eu şi-o gândisem, dar nu-mi ieşea la fel de bine formularea.
O majoritate "ceauşistă"* a votat decenii la rând partidul care l-a omorât pe Ceauşescu iar apoi a fărâmat industria românească. Unii (I. Capsali, de exemplu) observă că românii sunt pe fond conservatori, dar conservatorismul lor nu îşi are expresia politică adecvată, stânga post-ceauşistă erijându-se abuziv-insidios ca reprezentant, iar "centrul-dreapta" delimitându-se vehement. "Anticomuniştii" nu sesizează impostura consoanei centrale "n" de la PnL - pentru ei capitalismul este ceva ezoteric, adus de străini şi pus în operă tot de ei, strâmbă din nas când aud de "capitalul românesc".
Disonanţă cognitivă
* Adică, formatată mental pe principii "ceauşiste"** (autarhie, naţionalism, independenţă, suveranitate, industrializare - le-am înşirat numai pe cele pozitive! chiar dacă regimul le folosea nu tocmai dezinteresat...); şi totuşi, n-a sesizat contradicţia flagrantă dintre percepţie şi realitatea contiguă PCR-aripa Gorbaciov -> FSN -> FDSN -> PDSR -> PSD.
** Aşa sunt ele caracterizate de newspeak-ul propagandei, demonizate deşi nu sunt "exclusivisme ceauşiste" ci chiar principii valide.
A fost odată ca niciodată o țară în care liberalii erau populari, deci conservatori, da' de fapt erau progresiști cu intense și autentice pusee bolșevice. Tot acolo, comuniștii, care au reinstaurat și practicau o variantă hard a capitalismului, gîndeau, legiferau și operau ca niște burghezi veroși, deci autentici, care cresc salariile propriilor angajați numai din propriul interes de business. Precum și un numeros public, rămas, firesc, mască. #catchallparties
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Noi nu mergem la răzbel, ba ne și căcăm pe el!"
(soldat Josef Švejk, k.u.k. Heer, 1915)
Şi asta "încă din 1912"... zice Hašek.