Când vom auzi şi politicieni români folosind expresia "consolidarea statelor naţionale"?

Nu prea curând, şi nu pe cei din conducerea partidelor parlamentare. Şi nici trecută în documente oficiale de partid (declaraţii, statute, programe); nici măcar la singular, referitor la România.

România încă mai bâjbâie, "vişegrazii" au deja o poziţie comună privind o eventuală reformă a UE.

"Dorim o Europă mai bună, nu 'mai multă Europă' sau 'mai puțină Europă'. Pentru noi este important ca reformele Uniunii Europene să se bazeze pe egalitatea intereselor tuturor statelor membre."

Şi totuşi, opţiune minimală. Nici măcar opţiunea doar o piaţă comună, şi-atât. Care apare (parţial formulată) printre "propunerile lui Juncker". 

Este clară poziţia lui Iohannis, exprimată prin Cioloş. România a evitat permanent Grupul de la Vişegrad, însă recent Meleşcanu a făcut o aluzie privind o eventuală aderare.

Cert este că Bucureștiul se instituie ca apărător al stării de fapt și că va lua distanță față de Polonia în cadrul Consiliului European din luna septembrie. În plus, se pare că evită cu tot dinadinsul să colaboreze cu Grupul de la Vișegrad, alegând consultări ”regionale”, menite să disocieze între țările componente. 

Să continui să susţii că vrei să faci parte din "nucleul dur" al UE şi după ce tocmai acest nucleu anunţă că vrea "exclusivitate", denotă autism sau trădare împinsă la limită.

Coaliţia PSD-ALDE cere consultări pe subiect, sugerând că poziţia lor ar diferi (ceea ce eu NU CRED, este doar o strategie de simulare a dezbaterii între actori care joacă roluri prestabilite în aceeaşi piesă).