Aria pistolului

Poezie inedită (nepublicată în volum), scrisă de Ştefan Augustin Doinaş în 1952, la Hălmagiu. Apărută în revista Transilvania (ediţia print, nr.1-2/1992, paginile 86-87).


ARIA PISTOLULUI

Copil al pustei, 
                     prieten al lăcustei
ce pustieşte des aceste locuri,
eu port în mâna dreaptă un pistol
turnat în aur gol 
                       cu şapte focuri.
Şi când mă joc cu alţi copii ai ţării
eu îl ridic spre ceruri şi-ameninţ
cupola zării 
                cu piloni fierbinţi
de care se izbesc pe sus cocorii.
Şi strig în timpul jocului:
                                   "Opriţi,
copii ai florii, 
                  muguri încropiţi
adoratori ai focului 
                           lumesc !
Fetiţe, nu mai dănţuiţi prin parc!
Cât timp mai salt prin ţarc, 
                                      cât timp glumesc,
nu este încă timpul să-l descarc..."
Dar va veni o vreme 
                             când 
                                    urcând
din pustă 
             către negrele oraşe
vom tremura în fuste 
                              şi cămaşe
pe sub palate 
                   cu embleme 
                                    roşii
în umbra zidurilor îngheţate;
când vom trezi 
                     cocoşii 
                               dimineaţa
iar prin vestminte 
                          sfinte 
                                  zori de zi
ne vor lovi cu suliţe ca ghiaţa.
Înfăşuraţi în şaluri 
                          de la baluri
conducătorii ţării or să iasă
cu precupeţe-n rochii de mătasă
curgînd pe corp ca pînzele de sac
şi pe de-asupra-n veste de cazac,
spunându-şi glume 
                           şi râzând zglobiu.
Dar vor vedea că-n lume 
                                    e târziu.
Atunci, 
         din mijlocul acelor prunci,
eu voi sui o treaptă şi voi zice:
"O, dănţuiţi 
                acum 
                        cu băieţandri
ca oleandri 
                -nlănţuiţi 
                             de fum
voi - transparente fiice 
                                 ale florii !
Aici sunt vânzătorii 
                            ţării 
                                  mele
cu perlele vânzării 
                           la inele!..."
Apoi sălbatic cu pistolul meu
eu, 
      fiul pustei, 
                       prietenul lăcustei
ce pustieşte des aceste locuri,
voi trage fără milă şapte focuri.


1952 - Hălmagiu