Aceleaşi clişee, aceleaşi baliverne, acelaşi boşorog turnător

În perioada octombrie 1991 - noiembrie 1992, PNL participă la guvernare alături de FSN, având 3 miniștri (Mircea Ionescu-Quintus - Ministrul Justiției, George Danielescu - Ministrul Economiei și Finanțelor și Dan Constantinescu - Ministrul Industriilor), un secretar de stat la învăţământ şi 7 subsecretari de stat.

Regimul Iliescu avea nevoie de o nouă "faţă" pe plan extern, şi în acest scop a recurs la şmecheria ieftină de a asocia la guvernare un aşa-zis "partid de opoziţie", PNL-ul lui Radu Câmpeanu, aflat la acel moment sub controlul ocult al regimului gorbaciovist Iliescu.

PNL se scindase strategic în iulie 1990, apărând PNL-AT ("PNL-Aripa Tânără", condus de echipa Patriciu-Tăriceanu-Chiliman-Cojocaru-Netea). Scenariul era ca PNL-AT să guverneze în prima etapă (au fost cooptaţi în guvernul Petre Roman după remaniere, cu Patriciu ministru al industriilor şi lucrărilor publice), debarcarea  regizată grosolan a guvernului Roman atenuându-le imaginea de oportunişti şi creîndu-le una de "reformişti", "capitalişti" - bineînţeles, totul în limitele scenariului dinainte planificat, care trebuia să creeze în România o dreaptă de carton (au jucat bine comedia Patriciu&Co, ceva mai mult de un deceniu).

Ofertă cu sortimente variate. Pentru nostalgicii PNL-ului interbelic - PNL-ul  propriu-zis, care, cum spuneam, va intra la guvernare în toamna 1991. Motivaţia, rostită de ministrul de justiţie Quintus, era: "Intrăm la guvernare pentru interesul naţional, pentru îmbunătăţirea imaginii externe a ţării şi pentru a asigura alegeri libere şi corecte". De fapt, pentru a face lobby în exterior pentru regimul Iliescu.

Se va crea Convenţia Democratică din România (CDR), tot în toamna 1991, pe care însă PNL o va părăsi în aprilie 1992, chipurile din cauză că în CDR este şi UDMR (pe care azi i-ar vrea alături de ei). La fel ca după spargerea Alianţei DA 14 ani mai târziu, apare o fracţiune din PNL (PNL-Convenţia Democratică / PNL-CD), care va face parte din CDR şi va intra în parlament după alegerile generale din 1992, spre deosebire de PNL, penalizat pe drept de electorat, care nu va reuşi să rămână partid parlamentar.
Ar fi trebuit să se încheie aici drumul politic al acestor colaboraţionişti, dar vor fi recuperaţi de PNŢCD în 1996 - eroare fatală, care a contribuit în mare măsură la dispariţia sa de facto.

O sinteză a principalelor acţiuni ale PNL, aici: Distrugerea Dreptei de către PNL: 1990 - 2007.

Aceleaşi baliverne şi clişee sunt azi reluate de acelaşi Quintus, "preşedinte de... onoare" al PNL şi turnător scăpat basma curată pe proceduri juridice (interviu pentru e-politic.ro):

"Eu gândesc, și am spus gândirea aceasta a mea în public, în prezența domnului președinte de onoare al PSD, Ion Iliescu, care a fost săptămâna trecută la
Ploiești și și-a lansat o carte, că situația dramatică în care se găsește aproape întregul popor român, cuprins de neliniște, de neîncredere, de lipsuri materiale și traversând o criză morală mai gravă parcă decât criza economică, toate aceste situații ne obligă, pe noi, cele două partide care sunt în Opoziție, și care s-au opus, cel puțin în ultimii doi ani, tuturor nevredniciilor și tuturor abuzurilor săvârșite de un guvern incompetent și, atât cât se cunoaște în public, corupt".

"Toate acest suferințe pe care le cunoaștem, le trăim împreună cu concetățenii noștri, ne obligă, pe cele două partide, am zis mai mult decât ne obligă, ne condamnă să găsim soluții de înțelegere!"

"Trebuie, așezându-se cele două conduceri, în formule restrânse, bineînțeles, așa cum eu, mi-aduc aminte, nu pot să uit, când m-am întâlnit cu conducerile tuturor formațiunilor liberale pe care le-am adus în partidul acesta, care, iată cât e de puternic acum, numai pe cale de discuții, de înțelegeri, de compromisuri necompromițătoare, partidele acestea, înainte de toate, să se înțeleagă și se pot înțelege".

"Eu cred însă că până la alegeri, care pot fi mai înainte de termenul din 2012, ar trebui – mi s-a părut foarte benefică soluția de atunci, din 1991, când s-a format guvernul Stolojan pentru organizarea alegerilor – un guvern nu de uniune națională dar de o largă participare a partidelor parlamentare care să asigure obiectivitatea și corectitudinea alegerilor. Dar nu e ușor să constitui un asemenea guvern! Nici în ceea ce privește primul ministru, nici în ceea ce privește participarea partidelor! Dar ar fi, după părerea mea, soluția optimă".