”Dar nu te mira că rămânem fără Ardeal,/ fără pământ, fără ape, fără păduri, fără ideal,/ fără familie, fără tradiție, adică fără tipic,/ fără Hristos, fără iubire, adică fără nimic…/ Peste așa-zisa criză, văd o criză morală/ Eclipsă mentală, aduc apocalipsă verbală.”
”Despre ce că*at să cânt, când/Unul din 5 puști români merge la culcare flămând/ Când, văd puradei cărând în cârcă butelii /Și bătrâni duși la aziluri de proprii lor copii.”
”Două simple chestii, dragul meu, e scop notoriu:/ Iadul nu e provizoriu şi nu există Purgatoriu./ Aşa c-arată dragoste măcar pentru fraţi /Că la Judecată n-o să-ţi permiţi alţi avocaţi.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Noi nu mergem la răzbel, ba ne și căcăm pe el!"
(soldat Josef Švejk, k.u.k. Heer, 1915)
Şi asta "încă din 1912"... zice Hašek.