Revista „Glasul patriei“ a fost o publicaţie de
propagandă comunistă, plină de texte odioase, semnate de scriitori
români de primă mână.
Câţi dintre cei de astăzi au auzit de
„Glasul patriei", publicaţia de propagandă pe care regimul comunist a
înfiinţat-o în 1955, în scopul de a-i pleda cauza în ochii emigraţiei
româneşti de după războiul al doilea? Dar câţi dintre cei de ieri au
citit-o în toţi anii în care a apărut (până în 1972) şi în care era
difuzată doar în străinătate?
Ana Selejan, autoare a mai multor studii despre literatura şi viaţa literară din deceniile cinci şi şase, a avut buna idee de a cerceta la Biblioteca Academiei colecţia publicaţiei şi de a-şi face cunoscute observaţiile într-o carte: „«Glasul patriei», un cimitir al elefanţilor în comunism", Editura Vremea, 2012. Citatele din numeroşii colaboratori fac lectura extrem de dezagreabilă. [...]
Ana Selejan, autoare a mai multor studii despre literatura şi viaţa literară din deceniile cinci şi şase, a avut buna idee de a cerceta la Biblioteca Academiei colecţia publicaţiei şi de a-şi face cunoscute observaţiile într-o carte: „«Glasul patriei», un cimitir al elefanţilor în comunism", Editura Vremea, 2012. Citatele din numeroşii colaboratori fac lectura extrem de dezagreabilă. [...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
"Noi nu mergem la răzbel, ba ne și căcăm pe el!"
(soldat Josef Švejk, k.u.k. Heer, 1915)
Şi asta "încă din 1912"... zice Hašek.