22 iunie 2012

O scurtă recapitulare



Și acum priviți cu spaimă fața noastră sceptic-rece, 
Vă mirați cum de minciuna astăzi nu vi se mai trece? 
Când vedem că toți aceia care vorbe mari aruncă
Numai banul îl vânează și câștigul fără muncă, 
Azi, când fraza lustruită nu ne poate înșela, 
Astăzi alții sunt de vină, domnii mei, nu este-așa?

Ziarul Financiar: Despre “excursii” la Bruxelles şi plagiate

Analizând indicatorii din perspectiva României ca membru al UE, vedem că în peste 5 ani de la aderare am atras doar 6.75% din fondurile Structurale, marele "premiu" al Aderării, investiţiile străine directe ne-au scăzut de 5-6 ori pe an raportat la perioada premergătoare Aderării, am pierdut cateva sute de mii angajaţi din economie, care ar fi plătit taxe şi ar fi consumat bunuri şi servicii care ar fi sprijinit economia, dar şi Bugetul Statului, 2 ani de recesiune şi o perspectivă economică delicată.

Când s-a pus problema negocierii din postura de Membru UE, nu am fost în stare să negociem un Plan Naţional de dezvoltare, o Poziţionare profesionistă a României ca Membru UE, bazată pe o serie de avantaje concurenţiale strategice care să ne asigure o traiectorie de dezvoltare şi accesarea de finanţări avantajoase în sectoarele în care suferim cel mai mult, cum ar fi cel al infrastructurii, şi al atragerii, susţinerii şi dezvoltării de investiţii industriale, pentru că asta este viitorul. Dacă ai industrie şi infrastructură ai şi PIB ai şi bani la Buget, ai şi locuri de muncă, ai şi viitor.

"The big shift-ul" asiatic despre care toată lumea vorbeşte, exact pe asta se bazează: pe o dezvoltare asiduă a infrastructurii şi a industriei, pentru că numai aşa poţi construi o economie solidă, de viitor.

Liderii României de după '90 ani au "negociat" (deşi eu cred că mai corect spus ar fi că au "executat") şi au privatizat cuminţi tot ce ne-au sfătuit UE, FMI, BERD sau ai Bancii Mondiale, au aplicat politici fiscale după manuale de Harvard, ne-am şi împrumutat cât a trebuit, nici un euro mai mult sau mai puţin. Ne-am integrat în tot ce ne puteam integra.Toate astea s-au facut cu costuri uriaşe, chiar şi cu cedarea suveranităţii şi al resurselor de toate felurile.

Dacă era o "negociere" probabil că ar fi trebuit să primim ceva în schimb, nu? De exemplu să reuşim să accesăm bani pentru autostrăzi, spitale sau poduri. Astea ar fi atras la rândul lor investiţii, cum ar fi Merdeces care s-a aşezat cu fabrica la 100 km de graniţă, la Keskemet. Noi nu am reuşit.

Am reuşit în schimb să accesăm fraudulos câteva "mizilicuri" pe POSDRU pentru a plăti salarii de zeci de mii de euro clientelei politice care a sponsorizat galeţile şi kilu' de zahăr din campaniile electorale. Sigur, continuarea firească este că suntem blocaţi acum din cauza asta şi pe acest program, şi banii beneficiarilor nu se mai plătesc din fonduri UE, ci de la Bugetul de Stat. Bună negociere, nu?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

"Noi nu mergem la răzbel, ba ne și căcăm pe el!"

(soldat Josef Švejk, k.u.k. Heer, 1915)

Şi asta "încă din 1912"... zice Hašek.