23 aprilie 2012

Undeva la Palilula






Protagonistul filmului este Serafim, proaspăt absolvent al Şcolii de Medicină, care primeşte repartiţie pe termen scurt la spitalul din Palilula, un orăşel fantomă, pierdut în mijlocul câmpiei valahe. Un sanatoriu-lazaret, spital improbabil, clinică ginecologică într-un loc unde nu se naşte nici un copil. Palilula e un loc unde derizoriul coexistă cu lucruri fermecătoare, iar populaţia din oraş e izolată pentru eternitate în beţie, petreceri şi orgii. Filmul urmăreşte periplul doctorului Serafim prin Palilula, pe perioada mai multor ani şi anotimpuri.

Ceea ce nu înseamnă că talentul creator de imagini al d-lui Purcărete nu se manifestă. Pâlnia înfiptă în mormânt prin care administratorul Ilie Tudorin Beauşiţuicăbeauşivin îi toarnă răposatului Pandelică vin şpriţuit cu sifon,  şerpii hipocratici de metal argintii care se descolăcesc de pe cupe ca să îi sară la beregată boierului decrepit. Mâinile lungi şi scheletice, atârnând în noapte, ale christicei curve Capra, ouăle ochiuri înfulecate cu miez de pâine, cu laba, de activistul comunist tolănit în cadă, cei doi consorţi care se iau la pumni periodic, pe tăcute, retrăgându-se apoi cu mutrele şiroind de sânge, jenaţi şi politicoşi... Dar sunt şi multe alte secvenţe care alunecă în senzaţionalism gratuit, în stridenţă, în vulgaritate şi kitsch curat (nu le menţionez, le puteţi vedea dacă mergeţi la film, căci merită văzut), inducând o senzaţie de înghesuială şi oboseală ca după o zi de muncă murdară.  Mă văd din nou silit să folosesc cuvântu kivetsch în legătură cu compoziţia  d-lui Purcărete, care nu e teatru filmat, cum se temeau mulţi, în schimb e film teatralizat şi muzicalizat în exces. 

3 comentarii:

  1. ..dupa ce Caranfil, Porumboiu, Mungiu, Mitulescu au povestit realist, cu umor, ascuţime şi detaşare despre Epoca de Aur, să vii semeţ cu hiperbula Palilula înseamnă, ca să fiu blând, că n-ai mai văzut un film românesc de pe la „Mihai Viteazul” încoace.

    kitsch elitist...

    RăspundețiȘtergere
  2. E în genul spectacolelor (de teatru) ale lui Purcărete, gălăgie multă.

    RăspundețiȘtergere

"Noi nu mergem la răzbel, ba ne și căcăm pe el!"

(soldat Josef Švejk, k.u.k. Heer, 1915)

Şi asta "încă din 1912"... zice Hašek.