Naționalizarea Petrom. Blocarea contraatacurilor (Cronica Română .com)

În cadrul editorialului de astăzi vom analiza modurile în care Austria și comunitatea europeană pot încerca să pedepsească România pentru naționalizarea Petrom. Această analiză presupune că naționalizarea s-a realizat cu respectarea planului prezentat în articolul de ieri (http://cronicaromana.com/2012/04/24/nationalizarea-petrom-planul-operatiunii/) și că atât guvernul cât și serviciile secrete din România sunt conduse de personaje care lucrează în interesul național.

La fel ca și în etapa premergătoare naționalizării, conflictul cu guvernul Austriei (proprietarul de facto al OMV) se va desfășura în plan juridic, economic și informațional. Niciunul dintre aceste planuri nu poate fi neglijat și toate vor trebui să fie tratate cu maximă atenție și seriozitate.

În plan juridic, unicul pericol real pentru procesul de naționalizare îl prezintă sistemul justiției europene care în mod inevitabil va considera că o naționalizare directă (printr-un act legislativ etc) este contrară literei și spiritului legislației europene. Deși, în anumite circumstanțe, ignorarea deciziilor justiției europene ar putea fi o strategie destul de viabilă, acest scenariu nu este cel mai confortabil pentru statul român și trebuie evitat. Pentru a bloca orice tentativă de utilizare a justiției europene în calitate de instrument de protecție a intereselor coloniale austriece este necesar ca transferul dreptului de proprietate asupra Petrom să se realizeze nu ”prin decret”, ci printr-un contract de vânzare-cumpărare a acțiunilor companiei. Dacă statul român va da dovadă de consecvență în procesul de ”strangulare prin taxare” și obstrucție administrativă a OMV Petrom, în mod inevitabil se va ajunge fie în situația în care OMV va fi dispus să cedeze controlul asupra Petrom în schimbul unei compensații modice, fie în situația în care OMV Petrom va putea fi falimentat, iar activele companiei vor putea fi preluate de statul român în procesul lichidării formei curente a companiei. Spre deosebire de situația în care Petrom ar fi fost naționalizat printr-un act legislativ, naționalizarea prin cumpărarea de acțiuni la preț modic nu poate fi atacată în justiția europeană. La fel, justiția europeană nu poate impune statul român să reducă nivelul taxelor sau redevențelor practicate în relația cu companiile petroliere, ceea ce lasă ample posibilități de ”strangulare economică” necesară pentru a-i ”convinge” pe proprietarii actuali să renunțe la controlul asupra Petrom.

În plan economic, valoarea schimburilor comerciale între Austria și România este neînsemnată și pierderea acestora nu reprezintă o problemă în contextul recuperării unui activ atât de important precum Petrom. Sancțiunile economice pan-europene pot afecta doar o țară care suferă de dependență de finanțare externă și cazul Ungariei este exemplul perfect al unei asemenea situații. Totodată, introducerea acestor sancțiuni nu trebuie considerată drept ceva inevitabil. În condițiile unei campanii informaționale și a unei campanii de lobby, desfășurate în mod activ și finanțate în mod corespunzător, este foarte probabil ca nici Comisia Europeană și nici Parlamentul European să nu aibă voința politică necesară pentru aplicarea de sancțiuni economice la nivelul Uniunii Europene. Chiar și în cazul cel mai neplăcut, consecințele maxime pentru România pot fi următoarele:

1. Înghețarea fondurilor europene. Aceste fonduri oricum sunt practic inaccesibile, iar dimensiunea acestora este substanțial mai mică decât valoarea Petrom.
   
   
2. Comisia Europeană și (probabil) FMI vor refuza să mai crediteze România. Din punctul nostru de vedere această ”sancțiune” va fi benefică pentru guvernul de la București care va trebui să învețe arta autofinanțării sau să învețe să atragă bani de pe piețele private nu în vederea consumului, ci în vederea finanțării unor proiecte ce pot aduce venituri substanțiale, cum ar fi dezvoltarea mineritului de la Roșia Poieni sau Roșia Montana.
   
   
3. România nu va intra în zona Schengen. În comparație cu redobândirea proprietății asupra unei companii ce valorează aproape o sută de miliarde de euro, pierderea perspectivelor de intrare în spațiul Schengen este o chestiune minoră și lipsită de orice importanță.

Din punctul nostru de vedere, naționalizarea Petrom, dacă va fi executată corect din punct de vedere tehnic, nu va genera alte probleme decât cele menționate mai sus. Obținerea controlului asupra petrolului românesc va aduce beneficii tactice și strategice substanțial mai mari decât eventualele pierderi provocate de acțiunile de ripostă din partea guvernului austriac.

Desigur, privită din perspectiva actualei clase politice de la București, naționalizarea Petrom ar aduce un alt set important de probleme. Soțiile multor demnitari români încasează salarii de la companii vieneze, copiii multor demnitari români trăiesc și învață la Viena, în conturile băncilor austriece există sume uriașe de bani care aparțin persoanelor care activează în sfera politică și informațională din România, iar investițiile imobiliare din Austria constituie o componentă importantă a portofoliilor investiționale ale acestor persoane. Pentru persoane din actuala ”elită” un asemenea comportament oferă posibilitatea de a se simți acceptați în ”clubul șmecherilor europeni”, iar pentru Austria, faptul că pentru mulți dintre funcționarii guvernamentali români și persoane din cadrul serviciilor de informații, Viena a devenit un oraș mai apropiat decât București garantează că interesele neocoloniale ale Austriei nu vor fi atacate niciodată. Evident, naționalizarea Petrom este imposibilă fără o modificare radicală a componenței elitelor naționale și această modificare trebuie să se petreacă cât mai curând posibil. 

http://cronicaromana.com/2012/04/25/nationalizarea-petrom-blocarea-contraatacurilor/ 

• Naționalizarea Petrom. Planul operațiunii (Cronica Română .com)