Nimic nu vorbește mai mult despre Europa decît
absența. Oamenii și societățile par tot mai puțin sau deloc prezente la
evenimetele în curs. Nimeni nu se mai poate deranja, în timp ce faptele
mari curg. La Paris sau la Berlin, la Roma sau la Londra, se întîmplă
tot felul de lucruri. Dar se întîmplă în prezenţa, nu cu participarea,
populaţiei locale. Astă vară, Londra a fost jefuită în voie de mici
armate urcate din drojdia locală. Pînă la apariția tîrzie a poliției,
orașul care se fălea odinioară cu propria tărie de caracter, n-a avut
nimic de spus. Iar asta nu e nimic mai mult decît repetiția paraliziei
care a pus stăpînire pe Paris acum cîțiva ani.
Marile orașe ale Europei tac, părăsite de spiritul sever și activ al burgurilor civile care au construit Europa urbană clasică. Lăutari, hoți, prostituate, crize, șomaj, mode și campanii zgomotoase trec, numărate și supravegheate de televiziunile care își informează publicul inert despre ultima întîmplare fără recurs din oraș. Singurele sporturi practicate cu oarecare voință de marile orașe sînt interdicțiile fără risc: fumatul și parcatul conduc, de departe. Restul curge sau nu după voia altora: pirateria comercială, violenţa și delincvența de nivel mic și permanent, lucrările fără sfîrșit care desfundă străzile pentru a justifica existența primăriilor - toate se scurg monoton prin fața locuitorilor. Nimeni nu mai are pretenții. Toată lumea așteaptă să vadă ce se mai întîmplă și ce i se mai întîmplă. Splendoarea marilor orașe ale Europei e intactă. Doar ea. Înăuntru, în marele muzeu urban, omenirea marilor orașe europene locuiește în postura unui chiriaș indiferent.
Marile orașe ale Europei tac, părăsite de spiritul sever și activ al burgurilor civile care au construit Europa urbană clasică. Lăutari, hoți, prostituate, crize, șomaj, mode și campanii zgomotoase trec, numărate și supravegheate de televiziunile care își informează publicul inert despre ultima întîmplare fără recurs din oraș. Singurele sporturi practicate cu oarecare voință de marile orașe sînt interdicțiile fără risc: fumatul și parcatul conduc, de departe. Restul curge sau nu după voia altora: pirateria comercială, violenţa și delincvența de nivel mic și permanent, lucrările fără sfîrșit care desfundă străzile pentru a justifica existența primăriilor - toate se scurg monoton prin fața locuitorilor. Nimeni nu mai are pretenții. Toată lumea așteaptă să vadă ce se mai întîmplă și ce i se mai întîmplă. Splendoarea marilor orașe ale Europei e intactă. Doar ea. Înăuntru, în marele muzeu urban, omenirea marilor orașe europene locuiește în postura unui chiriaș indiferent.
Inceputul postdemocratiei....
RăspundețiȘtergerePetre Ţuţea (1990, după constituirea "constituantei" FSN): "România e un loc viran".
RăspundețiȘtergereDe cate ori am avut senzatia asta !.... :(
RăspundețiȘtergere