Reorganizarea României pe mega-județe. Care sunt argumentele aduse pentru a justifica această măsură?

O nouă și stupidă reformă aruncată sub formă de petardă fumigenă macină România zilele acestea și ocupă tot spațiul public (similară cele cu reducerea numărului de parlamentari): reîmpărțirea teritorială pe 8 mega-județe care să se suprapună peste regiunile de dezvoltare deja consacrate.  Incapabili să reformeze cu adevărat statul, politicienii nu fac decât să mai vină cu tot felul de inovaţii de formă şi de suprafaţă în încercarea de a lăsa ceva în urma lor care să ne aducă aminte de ei (cel puţin pe un orizont de câţiva ani). În România legile şi reformele poartă numele celor care le-au propus şi seamănă cu adevărate însemne scrijelite pe copaci cu un briceag (ceva de genul “Ion o iubeşte pe Maria” neapărat cu data lângă scrijelitură).

Care sunt argumentele aduse pentru a justifica această măsură:

1. Se va reduce semnificativ corupţia şi se vor elimina relaţiile de castă create la nivel local: acest lucru este complet fals pentru că, dimpotrivă, deşi teoretic se reduce numărul de coruptibili în sistem (nu mai sunt 41 de căpitani de judeţ ci doar 8, puterea celor 8 e înzecit mai mare ei devenind peste noapte nu baroni locali ci adevăraţi prinţi locali având o şi mai mare forţă în a “negocia” favorabil contractele cu statul

2. Se vor face economii substanţiale la bugetul statului: şi aici este de discutat din mai multe motive:

În primul rând, nu poţi desfinţa uşor şi fără suferinţă pentru contribuabil reprezentarea statului în teritoriu şi aici mă refer la tot ceea ce înseamnă servicii de cadastru, servicii de stare civilă, evidenţa populaţiei, poliţie, pompieri. Foarte puţine servicii publice în România depind de municipalitate şi de reşedinţele de judeţ. Există în continuare consilieri locali, primari care vor funcţiona în oraşele ce vor fi desfiinţate. Simplificarea birocratică este iluzorie în acest caz pentru că cele mai multe instituţii ale statului în teritoriu nu sunt cele judeţene;

În al doilea rând, se va crea un stres imens la nivel de populaţie care trebuie să îşi modifice toate actele şi aici poate apărea un cost semnificativ dacă este preluat de bugetul statului în condiţiile în care avem un deficit pe care am promis că îl vom ţine sub control. Mai mult, cu siguranţă avem nevoie de alte investiţii nu de astfel de risipă de resurse şi efort din partea autorităţilor statului (este evident faptul nişte autostrăzi vor avea un impact mult mai mare asupra dezvoltării României decât reducerea numărului de judeţe).

3. Fondurile europene vor fi mai bine alocate şi accesate în teritoriu: şi aici este o iluzie pentru că o bună parte din aceste fonduri se alocă deja pe regiunile acceptate de Uniunea Europeană şi ele funcţionează fără probleme şi că accearea lor depinde mai puţin de câte judeţe are România şi mai mult de birocraţia excesivă propusă de la centru, lipsa unor idei şi iniţiative la nivel local (aici mă refer la calitatea celor care ar trebui să propună aceste proiecte), conjunctura nefavorabilă a pieţei interne (multe proiecte angajate de firmele private pentru creşterea competitivităţii lor sunt cam în aer) dar mai ales de întârzierile masive în alocarea de la centru a cofinanţării promise (pentru multe proiecte prefinanţarea abia dacă se mişcă).

4. Această organizare ar însemna o descentralizare a puterii statului: atunci când resursele de la centru se decid într-un număr mai puţin de funcţionari ai statului ele vor fi şi mai prost alocate şi gestionate. Statul printr-o astfel de măsură va avea de câştigat şi se va întări şi mai mult în agresiunea sa. Chiar dacă se obţine consensul mai uşor între mai puţini (de preferabil de aceeaşi culoare politică), el este dezastruos dacă este folosit pentru a deturna resurse (iar România ultimilor ani de pseudo-capitalism a arătat că e o campioană în acest sens).

În spatele unei astfel de decizii nu există nici un criteriu economic vizibil. Motivele sunt fie electorale, fie politice sau chiar etnice. Putem împărţi România tot aşa de bine într-un singur judeţ sau în 100 de judeţe fără a îmbunătăţi absolut nimic şi fără a putea justifica într-un fel economic acest lucru. Putem crea structuri şi para-structuri în stat că ele vor fi tot ineficiente şi tot împotriva celor care trebuie să le suporte costurile (o idee la fel de năstruşnică e şi cea cu crearea Comitetului Regiunilor propusă de opoziţie). De fapt aceasta este şi va rămâne întotdeauna problema statului: are o agendă clară de a se expanda natural prin inventarea de noi şi noi nivele pe care le suportă tot mai greu piaţa liberă. Statul (prin politicienii din spatele său) îşi diminuează foarte greu dimensiunea şi forţa sa de influenţă a economiei fiind puternic apărat de toţi cei care gravitează în jurul său. De aceea vedem foarte puţine teme cu adevărat liberale în discuţie cu ar fi: creşterea procentului pentru pensiile private, plafonarea contribuţiei la fondul de sănătate şi libertatea de a decide cheltuirea acestor bani în sistemul privat de sănătate, listarea la bursă a tuturor activelor statului, plafonarea cheltuielilor publice. În schimb vedem astfel de aberaţii lansate cu titlul de politici publice fără nici o noimă. Sub mantia aşa-zisei reforme nu se ascunde decât o reaşezarea a statului pe poziţii de forţă şi mai puternice decât până acum. Pentru noi impozitele vor avea aceeaşi certitudine apăsătoare şi sufocantă indiferent în câte judeţe ne-ar împărţi unii. Aştept cu nerăbdare alte măsuri conexe de genul mega-procuratura, mega-armata, mega-spitalul, mega-poliţia… (că deja mega-săli de sport şi mega-stadioane începem să cam avem).

http://gandeste.org/puncte-de-vedere/reorganizarea-romaniei-pe-mega-jude%C8%9Be-care-sunt-argumentele-aduse-pentru-a-justifica-aceasta-masura/16976