tag:blogger.com,1999:blog-319474422047848224.post7329456238428176350..comments2024-03-28T16:29:40.824+02:00Comments on Dez-ocuparea: Stop-cadru: zombii, printre noi... Riddickhttp://www.blogger.com/profile/15028342514780962436noreply@blogger.comBlogger6125tag:blogger.com,1999:blog-319474422047848224.post-35788155080572428432021-11-19T17:27:19.730+02:002021-11-19T17:27:19.730+02:00(linkul de la "22" - cel din 2009 - nu m...(linkul de la "22" - cel din 2009 - nu mai este activ: <a href="http://www.revista22.ro/articol-7373.html" rel="nofollow">http://www.revista22.ro/articol-7373.html</a>)Riddickhttps://www.blogger.com/profile/15028342514780962436noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-319474422047848224.post-17312336606247997342021-11-19T17:25:45.550+02:002021-11-19T17:25:45.550+02:00continuarea:
Hămesenia se asortează cu mândria....continuarea:<br /><br /><br /><br />Hămesenia se asortează cu mândria. Fără căinţă. Ne place foartebinele, fără a şti cum e binele. Valorile trebuie, degrabă, stuchite. Trăim în ţara lui pe (din) dos. Fofilatul, păcălitul, fentatul şi mentalitatea de slugă ne vin turnate. Savurăm orgasmul mizeriei, al dispreţului, al ignoranţei. Mahalaua transpiră a cartier-ghenă. Lumea noastră e, mereu, cealaltă. Îndrugăm, pe burta goală, verzi-uscate. Dusul de nas şi reducerea la onomatopee par simpatice. Jucăm tontoroiul pe cel de alături. „A te face că“ e ismeneala besmetică a unora care-şi adoră încurcala. N-avem cheag şi nici caşul nu se face fără. „Ei, aş!“ e alunecarea mirată prin seculi. Învârtitu-n juru-cozii. TARE-le nostru vine de la tară. Avem complexul bănuielii. Sfinţii nu ne clipesc la-njurătură.<br /><br />Actualitatea nu ne doare. Nici întinsul mâinii. Ne-am condamnat la neisprăvenie. Suntem aburiţi şi abulici. Trăim o Ro-Mânie. O lamentatio in integrum. Valoarea trebuie bagatelizată, nimicul aruncat în ochi. Arătăm ca un Tezeu ale cărui izmene deşirate se fac firul Ariadnei: avem nu soluţii, ci SOLUTIA. Nu contează cât risipim, dacă o facem cu capul plecat. Senin, cu legea pe lege călcând. Iubim codoşenia, şterpelind de unde şi cât să nu se vadă. Îngunoierea grătarelor stârneşte simţurile, nu satură.<br /><br />Suntem emoţionali ca Zoe şi mitologizăm ca Leonida. Ne-au călcat, mereu, alte şi alte imperii. Ne siluie bunul simţ, respectul, modestia, discreţia, onoarea. Nu mai avem cuvinte, iar fiinţa ne-a căzut ofilită în obosela nefacerii. Cu noi, Dumnezeu pierdea-câştigând pariul Iov. Sisif autohton, Manole are vocaţia verticalităţii. Mitică a murit. Fluturele a redevenit larvă.<br /><br />P.S.: Ca tot optimistul bine temperat, sper să mai avem unde cădea, s-avem de-nălţare.<br /><br /><a href="https://riddickro.blogspot.com/2009/12/avem-viitor.html" rel="nofollow">https://riddickro.blogspot.com/2009/12/avem-viitor.html</a>Riddickhttps://www.blogger.com/profile/15028342514780962436noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-319474422047848224.post-82969409095144764682021-11-19T17:25:32.183+02:002021-11-19T17:25:32.183+02:00"Bonus", un articol descoperit de mine î..."Bonus", un articol descoperit de mine în 2009 la <i>Revista 22</i>, şi îmi este inexplicabil chiar şi acum cum a putut apărea acolo. Linkul nu mai este activ.<br />----------------<br /><br /><b>A români sau de ce-a ales I.L. Caragiale să-şi proptească ultimii şapte ani prin Berlin</b><br /> <br />Românirea dospeşte istoric. Si isteric.<br /><br />Exilat de băşcălia miştoului şi a şmecheriei în chiar ţara unde ele înseamnă stil, părintele dialogurilor absurde a fost trenul de aterizare al avionului cu care speriam, noi, norii. De unde încă aşteptăm să plouă-apă, ca s-avem d-ale gurii. Nu el este actual. Noi suntem neschimbaţii. Mitică a murit de mult. N-a apucat boarea sovietelor. Îl vedeaţi respirând cu torţionarii ori cu Periclele carpatin împleticit în limba română? Bulă n-a fost decât un biet Hopa-Mitică. În ton cu vremurile. Avea ştiinţa supravieţuirii. Epigonii lui au năpădit locul. Suntem – prea mulţi dintre noi - d-ai lu’ Nimică. Mârlani de toate sudorile se înghesuie la taraba mâinilor întinse, doar-doar. Românirea dospeşte istoric. si isteric. Am trecut, ca gâsca prin baltă, de la trib la norod. Chiar dacă ne lipsea idealul. Aidoma norocoşilor puradei care-şi sorb nasul. Popor n-am ajuns a fi. Dar la ce foloseşte, când toţi ceilalţi cred că da?! Preaiubim adunătura de tip „La Moşi“. Ne ţinem bine de gaşcă.<br /><br />N-avem cuvânt. Patria nu ne este cetate, ci pubelă. Omul bidimensional care suntem nu are nici cultura întrebării, nici cultul dialogului. El ştie. Regula e „Lasă!“. Tinerii n-au aflat de Capra cu trei iezi. Nu e corectă politic. Ei sunt ca iedul cu trei capre. A rămâne indiferent nu îngroapă vreun baci mioritic, dar nici nu salvează Ane. Ce ridicăm azi oricum cade mâine. Altfel, mâinele ne-ar fi străin. Sacrificiul e bun de predat altora, nu de încercat pe piele proprie. Nevoia de libertate se traduce prin nevoia de securitate. N-avem idei, ci doar ticuri verbale. Se poate rezista cu neruşinea câinilor vagabonzi – mascota RO -, îmbârligaţi în lene şi laşitate. Secundele demnităţii noastre au durat cât cioara-n par. Avem trufia abisală de a crede că nu-i la nimeni ca la noi. Cu apa murdară, n-am aruncat doar copilul, ci şi copaia. Aici s-a revărsat norocul, ca mana, şi l-am vânturat ca pleava. Minciunile celor care ne-au şi ne conduc îmbracă o tandră candoare când ies, ca domnişoarele de pension, în public. Locul excitaţiilor noastre a devenit mall-ul. Mârlanul apocaliptic e astăzi computaţional şi se asmute către orice dâră de bun-gust. Timpul nostru a amuţit şi a amorţit. Grotescul şi ridicolul nu dor. Sărăcia ar fi de tratat, nu de apărat. Ar trebui coborât din spatele mâţei pe care-o călărim, trăgând-o de coadă. Am ridicat compromiterea, de sine şi de celălalt, la rang de artă. [...]Riddickhttps://www.blogger.com/profile/15028342514780962436noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-319474422047848224.post-17602679518579878092021-11-19T17:18:03.795+02:002021-11-19T17:18:03.795+02:00Bine zis-au şi cântecul, şi Magdalena Radu.Bine zis-au şi cântecul, şi Magdalena Radu.Riddickhttps://www.blogger.com/profile/15028342514780962436noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-319474422047848224.post-30191455394147939152021-11-19T08:44:09.547+02:002021-11-19T08:44:09.547+02:00Bravo Magdalena Radu ADEVAR GRAITA-I !Bravo Magdalena Radu ADEVAR GRAITA-I !Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-319474422047848224.post-30948331122429777592021-11-19T06:37:33.355+02:002021-11-19T06:37:33.355+02:00=== Dégénération - Un strigăt de trezire la realit...=== Dégénération - Un strigăt de trezire la realitate și de luptă ===<br /><br />https://www.youtube.com/watch?v=eF92-uSiVZQ<br /><br />Interpretat de un grup folk din Quebec, Mes Aïeux (Strămoșii mei), acest adevărat imn tragic, care e în același timp și un strigăt de trezire la realitate și de luptă, rememorează degenerarea, în ultimele cinci generații, a culturii tradiționale catolice franceze din Quebec în haznaua fără rădăcini și fără morală în care a ajuns, din păcate, o mare parte din Occident. Deși cântecul se referă în mod special la Quebec, mesajul cântecului va rezona cu majoritatea naționaliștilor europeni. <br /><br />Tranziția în Quebec (La Révolution Tranquille) de la o lume catolică retrasă și calmă la modernitatea liberală a fost deosebit de rapidă și dură. <br /><br />Acest cântec izbește în miezul tragediei modernității: am renunțat la atât de multe pentru fericirea falsă, fără suflet, a vieții moderne. Acesta este motivul pentru care oamenii sunt atât de deprimați acum. Femeile, de exemplu, sunt mai deprimate acum decât oricând de când se fac statistici medicale. Poți mânca antidepresivele ca pe bomboane, dar sentimentul în sine vine din adâncul sufletului, fiindcă știi că ceva nu este în regulă. Oamenii nu au fost făcuți să trăiască așa.<br /><br />=== Dégénération ===<br /><br />(traducere aproape mot-à-mot, fără rimă, fără interpretări personale)<br /><br />Stră-stră-străbunicul tău a defrișat pământul,<br />Străbunicul tău a lucrat pământul,<br />Apoi bunicul tău a rentabilizat pământul,<br />Iar apoi tatăl tău l-a vândut pentru a deveni funcționar. <br /> <br />Iar acum tu, copile, nu mai știi ce-o să faci<br />În micul tău apartament cu două camere, prea scump și rece iarna.<br />Ai vrea să ai casa ta,<br />Iar noaptea visezi să ai bucățică ta de pământ.<br /> <br />Stră-străbunica ta a avut 14 copii.<br />Străbunica ta a avut cam tot atâția.<br />Apoi, bunica ta a avut trei, i-a fost de ajuns.<br />Mama ta nu a vrut niciunul, tu ai fost un accident.<br /> <br />Acum tu, fetița mea, îți tot schimbi partenerii.<br />Când faci tâmpenii, te salvezi avortând.<br />Dar sunt dimineți în care te trezești plângând<br />După ce ai visat o masă mare înconjurată de copii.<br /><br />Stră-străbunicul tău a trăit în mare sărăcie <br />Străbunicul tău culegea monedele de 1 cent de pe jos. <br />Dar bunicul tău, miracol, a devenit milionar. <br />Tatăl tău l-a moștenit și a pus totul în fondul de pensii. <br /> <br />Acum tu, tinere, ești dator vândut guvernului.<br />Nici o șansă să obții un împrumut de la o instituție bancară.<br />Ca să-ți reprimi dorințele de a jefui o bancă,<br />Citești cărți despre sărăcia voluntară.<br /> <br />Stră-străbunicii tăi știau cum să petreacă.<br />Străbunicii tăi dansau toată noaptea.<br />Apoi, bunicii tăi au trăit în epoca Yé-Yé.<br />Pe vremea părinților tăi erau discotecile; acolo s-au întâlnit.<br /> <br />Acum tu, prietene, ce faci în seara asta?<br />Stinge televizorul, nu trebuie să rămâi închis în casă.<br />Din fericire, unele lucruri în viață nu se schimbă niciodată.<br />Pune-ți ce ai mai bun pe tine, în seara mergem să dansăm.dhomehttps://www.blogger.com/profile/14040551347451036951noreply@blogger.com