Dragoş Paul Aligică - apologia dictaturii sau a "tehnocraţiei" ?

În "22", un articol al lui Dragoş Paul Aligică, în care se defineşte "adevăratul politician":

Fiti atenti aici ce e greu cu adevarat si ceea ce inseamna a face politica: E greu sa faci reforme si sa construiesti in pofida vointei populare si elitei politice. Aia sunt meseriasii adevarati, aia merita admiratia si respectul. Ala e leadership adevarat si aia sunt politicieni si strategi adevarati. Cei care construiesc in pofida materialului clientului si valului, nu cei care se dau dusi de val. Cei care iau masa inerta sau recalcitranta de aici si o muta dincolo. Asa se construiesc societati, economii, natiuni.

"Merită respectul" cei care duc politici opuse voinţei majoritare?! Este o negare a democraţiei reprezentative! Şi este total irelevant "cine are dreptate": masele sau "înţelepţii".

Cum bine s-a spus aici:

În regimul nostru politic [cel al UE] nu mai este clară nici o ierarhie a normelor, nici o separare reală a puterilor, nici o stabilitate instituțională, nici o reprezentare egală a cetățenilor, nici o responsabilitate politică reală, nici o inteligibilitate a puterii, nici o neutralitate constituțională. Acesta nu serveşte nici democrației, nici statului de drept, nici construcției europene, refuzând, sub pretextul că intențiile și promisiunile Europei sunt minunate, să facă acea necesară "analiză critică" la care ne invita Hannah Arendt, împotriva amenințării totalitare reprezentate de degenerarea democrațiilor în tehnocrații.